CUVINTELE LUI ISUS DIN NAZARET
Prefaţă
Această carte este materializarea
unei conversaţii care a avut loc la mijlocul anilor 1980 în Londra,
pe treptele casei unui prieten care-şi manifesta intensele căutări
în direcţia unei iluminări şi înnoiri spirituale. Era intr-o
criză acută, după ce parcursese atâta drum iar întrebările
sale au rămas fără răspuns. Aproape incidental, l-am
întrebat de ce nu a inclus şi învăţăturile lui Cristos
în demersurile sale. A fost surprins de sugestia mea. Mi-a spus că
a răsfoit Noul Testament cu câteva ocazii, dar că niciodată
nu s-a concentrat asupra cuvintelor lui Isus.
La căderea nopţii ne-am despărţit,
dar fiecare dintre noi a început să călătorească în
aceeaşi direcţie; el pentru a dezvălui cuvintele lui Isus
pentru prima oară după o vreme îndelungată, în vreme ce
eu m-am întors la ele cu o pasiune înviată pentru studiu. Concentrându-mi
căutările, acestea au început să mă facă conştient
de cât de puţin ştiam şi chiar şi acolo unde mă
consideram educat, m-am descoperit superficial vis-a-vis de conţinutul
mesajului lui Cristos, atât pe mine, cât şi convenţiile religioase
contemporane. Cu cât citeam mai mult, cu atât mai ciudate îmi păreau
atâtea activităţi şi programe desfăşurate în
numele Lui.
Pentru că mesajul celui care s-a
numit pe sine însuşi Mesia este nul dacă nu este confruntat,
privit faţă în faţă. A cere un răspuns din partea
celor care au cuvintele Sale este o chemare revoluţionară într-o
lume asaltată de lăcomie, ură faţă de sine şi
lepădare. A spune că în cuvintele lui Cristos se află esenţa
fundamentală a schimbării este o garanţie a siguranţei.
În vreme ce este atâta mângâiere şi ajutor în marea majoritate a
ideilor lui Cristos, există, în acelaşi timp, o chemare radicală
care ne refuză un răspuns rece, apatic.
El a adus un mesaj care nu a prezentat
un Dumnezeu răzbunător care va distruge pe cei imorali, ci un
Dumnezeu care iubeşte, care dăruieşte milă şi
iertare. El a deschis tuturor calea spre o împărăţie disponibilă
bărbaţilor sau femeilor, iudeului sau grecului, sclavului ori
celui liber, atâta timp cât aceştia sunt gata să devină
„copilaşi”; El le-a deschis inimile să-i recunoască prezenţa
în mijlocul lor. Referitor la faptul că viziunea Lui asupra lumii
ar putea reflecta tradiţia iudaică a vremii Sale, suntem obligaţi
să recunoaştem că mesajul nu are precedent – spre exemplu
învăţătura Sa privitoare la femei, rugăciune şi
unitatea cu Dumnezeu. Din învăţăturile Sale radiază
un concept radical al preocupării pentru latura etică a devenirii
omului, pentru sanctitatea vieţii, extinsă până la înţelegerea
şi interiorizarea lucrurilor, dincolo de raţionalitatea legilor
religioase; este o chemare universală care comunică totul şi
include totul. Şi aceste învăţături ale Sale sunt
acum gata să intre în vocabularul inimilor şi minţilor
noastre. Douăzeci de secole mai târziu, ele au aceeaşi putere
să tulbure, să provoace şi să vindece. Instituţiile
şi personalităţile se ridică, influenţează
şi apoi cad, însă cuvintele Lui rămân precum „luceafărul
care răsare în inimile noastre”. Desigur, prin modalităţi
nenumărate şi neaşteptate, unele subtile, altele mai evidente,
căutarea mea de a înţelege şi ilumina cuvintele lui Isus
mi-a influenţat ireversibil drumul în viaţă.
În procesul asamblării acestui text
şi-au adus aportul un mare număr de persoane. Vreau să
menţionez munca importantă a lui William Barclay de la Universitatea
din Glasgow, Kenneth Scott Lawrence de la Universitatea din Yale, Willard
şi Verna Cantelon, care m-au încurajat practic şi spiritual,
şi desigur inspiratei traduceri a Noului Legământ al lui Dumnezeu
cu Omul (Universitatea Oxford).
Sper că această carte te va
încuraja în căutările tale spirituale, şi te va conduce
la sursa Duhului, şi la Lumina care străluceşte într-o
lume întunecată. Romancierul şi eseistul Sholom Ash scria: „Ceilalţi
învăţători au câte ceva de bază pentru culturile arabă,
orientală, occidentală, dar fiecare cuvânt al lui Isus are ceva
pentru noi toţi. El a devenit lumina lumii.”
Lee Cantelon
„Eu v-am botezat cu apă; dar vine
Unul mai puternic decât mine, ale cărui încălţăminte
nu sunt vrednic să le dezleg. El vă va boteza cu Duhul Sfânt
şi cu foc.”
Ioan Botezătorul
„Este un singur Dumnezeu, şi o singură
legătură între noi şi Dumnezeu: omul Isus Cristos, care
şi-a dat viaţa pentru a ne câştiga libertatea.”
Sfântul Pavel
„Duhul Domnului este peste mine, pentru
că m-a uns să proclam vestea bună săracilor; m-a trimis
să vindec pe cei cu inima zdrobită, să declar eliberarea
celor captivi, să redau vederea orbilor şi să mângâi pe
cei ce sunt răniţi; să anunţ că ziua în care
Domnul eliberează a venit.”
Profeţia lui Isaia, capitolul
61, versetele 1-2
Partea Întâi
CINE ZICEŢI VOI CĂ SÎNT
PROBLEMA RELIGIEI
Luaţi seama, păziţi-vă de a vă
trăi viaţa hrănindu-vă cu „mâncare” religioasă. [i]
Probabil nu-ţi mai sînt familiare
cele cinci pâini din care s-au hrănit cinci mii de oameni, şi
cele douăsprezece coşuri rămase, sau cele şapte pâini
care au hrănit cele patru mii de oameni, şi încă au mai
şi rămas. Dar nu-ţi vorbesc despre mâncarea de pe pământ.
Nu, Eu am venit să te avertizez împotriva hranei constituită
din ideile şi învăţăturile false ale celor care vând
religia pe piaţă.
[ii]
Degeaba mi se închină astfel de
oameni, învăţându-i pe alţii doctrine care sînt invenţiile
oamenilor. Sînt atât de ocupaţi cu propriile lor superstiţii,
încât au uitat poruncile lui Dumnezeu.
[iii]
Păziţi-vă de falşii
învăţători care stau în faţa voastră purtând
chipuri de oi. În spatele acestora se ascund lupi fioroşi. Ei îl
urmează pe adevăratul lor tată, diavolul, şi fac ceea
ce doreşte el. El a fost un ucigaş de la bun început, şi
nu a spus niciodată adevărul, pentru că adevărul nu
este în el. El vorbeşte conform caracterului său, întrucât este
un mincinos, şi tatăl minciunii. [iv]
Acestora, care pretind a fi cei desemnaţi
să vă judece, le spun: Veţi fi judecaţi, liderilor
religioşi falşi, învăţătorilor, ipocriţilor!
Voi limitaţi accesul pe porţile Împărăţiei cerurilor,
stânjenind calea celor care vor cu adevărat să intre. Şi
nici voi înşivă nu intraţi; şi voi baricadaţi
calea celor tânjesc să intre. Voi furaţi din ceea ce este al
văduvelor şi al orfanilor; şi apoi, pentru a dovedi bunele
voastre intenţii, faceţi rugăciuni lungi şi pioase.
Voi veţi moşteni o mare condamnare.
Călătoriţi de-a lungul
ţării şi pe mare pentru a câştiga adepţi; şi
atunci când câştigaţi o persoană, o faceţi mai degrabă
copilul diavolului.
Voi predicaţi: „Templul nu are importanţă.
Ceea ce este important e bogăţia templului!” Care este mai de
valoare: aurul din vistierie, sau templul care sfinţeşte aurul?
Voi spuneţi: „Altarul nu are nici
o importanţă; ci preţuieşte mai mult darul care este
adus pe altar.” Sunteţi atât orbi, cât şi naivi. Care este mai
mare: darul pe altar, sau altarul care sfinţeşte darul?”
Oricine cinsteşte altarul, îl cinsteşte
împreună cu toate lucrurile care se află deasupra lui. Şi
oricine sfinţeşte templul, Îl sfinţeşte şi pe
acela care locuieşte în interiorul zidurilor sale. Şi cei care
onorează cerul, onorează tronul lui Dumnezeu, şi pe acela
care şede pe el.
Voi faceţi până şi ceremonii
în care diferite feluri de ierburi îşi au rol de seamă. Dar
în acelaşi timp uitaţi lucrurile care întăresc mult mai
mult: judecata, mila şi credinţa; acestea ar trebui să
vă preocupe.
Viziunea voastră este atât de limitată,
nu merge mai departe de cinci centimetri în faţa voastră. Scoateţi
musculiţa din vin, însă sunteţi în stare înghiţiţi
o cămilă. Apoi, curăţiţi exteriorul paharelor
şi al vaselor voastre, în vreme ce interiorul rămâne îngreunat
de murdărie. Cât de orbi puteţi să fiţi! Îngrijiţi-vă
mai întâi de dezordinea dinăuntru; apoi şi exteriorul va fi
curat.
Voi, falşilor învăţători!
În ipocrizia voastră nu sunteţi mai buni decât mormintele văruite
în alb, care apar frumoase pe dinafară, dar în interiorul lor sînt
pline de moarte şi de oasele oamenilor morţi. Îi puteţi
impresiona pe oameni cu pretinsa voastră bunătate, dar pe dinăuntru
sunteţi plini de ipocrizie şi păcat. Cum puteţi crede,
când trăiţi pentru ca semenii să vă laude, şi
nu căutaţi lauda care vine doar de la Dumnezeu?[v]
Voi zidiţi statui profeţilor,
puneţi flori la mormintele celor drepţi şi spuneţi:
„Dacă am fi trăit în zilele strămoşilor noştri,
n-am fi îngăduit ca sângele lor sfânt să fie vărsat.”
Martori ai propriei voastre nestatornicii!
Sunteţi copii ai celor care i-au ucis pe profeţi, şi acum
îi întreceţi în fapte pe strămoşii voştri.
Şerpilor, generaţie de vipere,
cum puteţi scăpa de condamnarea iadului? Iată, vă
voi trimite profeţi, înţelepţi şi învăţători:
şi pe unii dintre ei voi îi veţi ucide şi îi veţi
crucifica; pe unii dintre ei îi veţi bate şi îi veţi persecuta
din oraş în oraş. [vi]
Atâta ipocrizie! Isaia avea dreptate
când a profeţit despre voi, zicând: „Poporul acesta se apropie de
mine cu gura şi mă cinsteşte cu buzele; însă inimile
lor sînt departe de mine.” [vii]
Vă îndreptăţiţi în
faţa congregaţiilor voastre (a enoriaşilor voştri);
dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile: căci ceea ce este socotit
înalt de către oameni, îi repugnă lui Dumnezeu.
[viii]
Luaţi aminte: vor veni mulţi
de la est şi de la vest, şi vor şedea la masă cu Avram,
Isaac şi Iacov, în Împărăţia cerurilor. Dar cei care
ar fi trebuit să intre în Împărăţie vor fi aruncaţi
afară. Dacă sfinţenia voastră nu va întrece pseudo-sfinţenia
aşa-numitor oameni religioşi, voi niciodată nu veţi
intra în Împărăţia cerurilor. [ix]
LUMINA CARE A LUMINAT LUMEA
Eu am venit ca să fiu o lumină
pentru lume, astfel încât oricine crede în mine să nu rămână
în întuneric. Eu sînt lumina care a luminat lumea; cei care mă vor
urma, nu vor umbla niciodată în întuneric, ci îşi vor trăi
vieţile în lumină.1
Aici se afla dovada supremă: că
o astfel de lumină strălucitoare a venit în această lume
întunecată. Şi totuşi, locuitorii acestui pământ iubesc
întunericul mai mult decât lumina, pentru că acţiunile lor sunt
orbite de egoism şi lăcomie. Astfel, cei care îşi dăruiesc
vieţile celui rău urăsc lumina adevărului, temându-se
că acţiunile lor vor fi scoase la iveală şi condamnate;
în timp ce aceia care iubesc adevărul păşesc liber în lumină,
ca acţiunile lor să fie văzute, întrucât faptele lor îl
mulţumesc pe Dumnezeu.2
Cândva, aţi fost în deşert
pentru a-l vedea pe profetul Ioan Botezătorul. El v-a adus mărturie
despre adevăr. El a fost o lumină arzătoare: şi voi
aţi vrut, cel puţin pentru o vreme, să vă bucuraţi
de lumina lui. Dar eu am o mărturie mai măreaţă decât
aceea a lui Ioan; munca pe care mi-a dat-o Tatăl s-o termin, şi
pe care o fac, dovedeşte că el este acela care m-a trimis.
Dacă eu nu fac lucrările Tatălui
meu, atunci voi sunteţi liberi să nu mă credeţi. Dar,
dacă eu fac lucrările lui, chiar şi dacă nu mă
credeţi pe mine, credeţi în lucrările pe care le fac; pentru
ca astfel să cunoaşteţi şi să credeţi că
Tatăl este în mine şi eu sunt în El. Eu trebuie să fac
lucrarea celui care m-a trimis atâta vreme cât este încă lumină:
pentru că noaptea se apropie cu repeziciune şi atunci nimeni
nu va mai putea lucra.3
Lumina trupului este ochiul: dacă
ochiul tău este sănătos, întreaga ta viaţă va
fi umplută cu lumină, dar dacă ochiul tău urmăreşte
răul, întreaga ta viaţă va fi infectată cu întuneric;
şi dacă întunericul este acela care-ţi ghidează viaţa,
cât de îngrozitor trebuie să fie întunericul acela!4
Nu sunt oare douăsprezece ore de
lumină în zi? Dacă umbli ziua, nu te împiedici, datorită
luminii naturale din jurul tău. Dar dacă umbli noaptea vei cădea,
pentru că nu există lumină care să te îndrume. Credeţi
în lumină, pentru ca să puteţi deveni „copii ai luminii”.
Umblaţi atâta vreme cât aveţi lumina, pentru că noaptea
se apropie cu repeziciune. Cei care umblă în întuneric sunt pierduţi.
Dacă un orb îndrumă pe alt orb, atunci vor cădea amîndoi.5
Când aprindeţi o lumânare, n-o acoperiţi
cu un vas, şi nici n-o puneţi sub pat; ci o aşezaţi
într-un sfeşnic, astfel ca oaspeţii care intră în casă
să vadă în lumină. Şi nici nu aprindeţi o lumânare
pentru a o plasa sub un coş, ci o puneţi într-u sfeşnic
pentru ca ea să împrăştie din lumina ei tuturor celor care
sunt în casă. Încă nu vă daţi seama că voi sunteţi
lumina lumii? Voi sunteţi precum un oraş aşezat pe un deal
şi care nu poate trece neobservat. Lăsaţi ca lumina voastră
să strălucească cu putere în faţa tuturor oamenilor,
ca ei să vadă faptele voastre bune şi să-l glorifice
pe Tatăl vostru care este în ceruri. Pentru că ceea ce faceţi
în secret va fi descoperit, şi ceea ce pare a fi ascuns, va fi împrăştiat
în lung şi-n lat într-o zi. Ceea ce vă spun acum în particular,
va fi proclamat public, şi ceea ce auziţi murmurat de Duhul
Sfânt, va fi strigat de pe acoperişurile caselor.6
REVELAŢIA
A sosit vremea ca Fiul Omului
să fie descoperit şi glorificat.1
Eu nu am venit urmărindu-mi gloria
personală; dar este Unul care caută să mă înalţe,
şi el îi judecă pe aceia care mă resping pe mine.2
Este scris în legile voastre pământeşti
că mărturiile a doi martori, care concordă, sunt adevărate.
Tot astfel, eu aduc mărturie în ceea ce mă priveşte, şi
tatăl care m-a trimis, de asemenea aduce mărturie pentru mine.
Eu ştiu că mărturia pe care a dat-o despre mine este adevărată.
Din cauza asta, eu nu cer aprobarea nici unei autorităţi pămînteşti.3
Cel care vorbeşte de la sine, face
astfel pentru a-şi câştiga prestigiu propriu. Dar cel care lucrează
pentru gloria şi slava Celui care l-a trimis este adevărat,
şi nu este nimic fals în el.4
Eu nu am venit la voi în interesul meu,
ci am fost trimis de Acela care este adevărul. Nu m-am coborât din
ceruri pentru a face voia mea, ci voia Tatălui care m-a trimis. M-am
născut şi am venit în lumea asta cu un scop: ca să fiu
o mărturie vie a adevărului. Cei care iubesc adevărul mă
vor urma pe mine.5
Eu şi Tatăl meu suntem una.
În numele lui am venit eu la voi, pentru ca voi să aveţi viaţa,
şi s-o aveţi din abundenţă.6
Îmi este dată toată autoritatea,
atât în cer, cât şi pe pământ. Eu vă dau viaţa veşnică,
cheile împărăţiei cerurilor, şi putere peste toate
puterile duşmanului. Aşa că nu lăsaţi ca inimile
voastre să fie tulburate sau să se teamă; vă dau pacea
mea, o pace care o întrece cu mult pe aceea pe care o poate da lumea.
Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va
elibera; şi daca Fiul lui Dumnezeu vă face liberi, veţi
fi cu adevărat liberi. Vă spun lucrurile astea pentru ca să
aveţi credinţă şi să credeţi, şi să
fiţi transformaţi.7
Aceasta este voia lui Dumnezeu care m-a
trimis: ca oricine care priveşte la Fiul şi crede în el să
primească viaţa veşnică; şi dacă credeţi
în mine, eu vă voi învia în ziua de pe urmă. Credeţi în
Fiul lui Dumnezeu? El este acela care vă vorbeşte acum.8
CUVÎNTUL VIU
Tatăl care m-a trimis m-a învăţat
ce să vă vorbesc. Ştiu că vorbele lui conduc la viaţă
veşnică; aşa că orice îmi spune el să spun, eu
vă spun.1
Aceste cuvinte pe care le vorbesc nu
îmi aparţin, ci vin de la Tatăl care m-a trimis. Cei care aud
cuvintele pe care le spun eu, şi cred în acela care m-a trimis pe
mine, vor avea viaţa veşnică; ei nu vor fi condamnaţi,
ci vor trece din moarte la viaţă.2
Ascultaţi: vine ceasul, şi
deja a şi venit, când morţii vor auzi vocea Fiului lui Dumnezeu,
şi oricine aude vocea lui va trăi.3
Voi căutaţi în vechile scrieri
profetice, pentru că tânjiţi să găsiţi viaţa
veşnică. Şi toate acestea vorbesc despre mine; totuşi,
voi ezitaţi să veniţi la mine pentru a găsi viaţa
pe care o căutaţi.4
Deşi nu arătîndu-vi-se personal,
sau nu vorbindu-vă în auzul urechilor voastre, Tatăl mărturiseşte
despre mine. Dar refuzând să mă credeţi pe mine, cel trimis
de Tatăl meu, voi vă închideţi urechile neascultînd tocmai
vocea lui Dumnezeu.5
Cum se face că unii dintre voi spun,
cu privire la acela pe care Tatăl l-a pus deoparte şi pe care
l-a trimis în lume, că „aduce o blasfemie, deoarece spune că
‚el este Fiul lui Dumnezeu’?”6
Vă spun acum: eu sunt calea, adevărul
şi viaţa; nimeni nu-l poate cunoaşte pe Tatăl decât
dacă i-l prezint eu. Numai Duhul dă viaţă. Trupul
vostru pământesc îmbătrâneşte şi probabil va înceta
să mai dea randament, dar cuvintele pe care le rostesc eu sunt duh
şi sunt viaţă.7
Eu nu judec pe acela care aude cuvintele
acestea şi nu crede; pentru că nu am venit ca să judec
lumea, ci s-o mântuiesc. Dar vă avertizez: aceia care mă resping
pe mine şi resping cuvintele mele vor fi traşi la răspundere:
adevărul pe care l-am rostit eu vă va judeca în ziua aceea de
e urmă.8
Cu siguranţă că cerurile
de deasupra voastră şi pământul de sub picioarele voastre
vor trece într-o zi; dar cuvintele pe care le spun eu nu vor trece niciodată.9
TATĂL
Ce credeţi despre Isus
Cristos? Al cui Fiu este el?1
Nimeni nu ştie cine este Fiul lui
Dumnezeu, decât Tatăl din cer: şi nimeni nu poate şti cine
este Tatăl, decât Fiul; şi aceia cărora Fiul l-il va descoperi.
Până acum voi nu l-aţi cunoscut aşa cum îl cunosc eu; dar
am venit la voi, ca trimis al lui.2
Cel care m-a trimis este aici cu mine
acum. El nu m-a lăsat singur, pentru că întotdeauna fac ceea
ce-i place lui. De fapt, văzându-mă pe mine, voi l-aţi
văzut pe Tatăl; aşa că de ce tot spuneţi: „Descoperă-ni-l
pe Dumnezeu?” Chiar nu credeţi că eu sunt una, şi acelaşi
cu Tatăl, şi că Tatăl este una, şi acelaşi
cu mine?3
Eu şi Tatăl meu suntem una.
Tot ceea ce are Tatăl este al meu. Eu am venit de la Tatăl în
lumea aceasta; şi eu voi părăsi lumea aceasta din nou,
şi mă voi întoarce la Tatăl meu.4
Pentru că Fiul nu poate face nimic
de unul singur, ci face numai ceea ce-l vede pe Tatăl făcând.
Tatăl îl iubeşte pe Fiul, şi i-a descoperit planul său;
şi voi veţi fi martorii unor miracole mai măreţe decât
cele pe care le-aţi văzut până acum. Tot aşa cum Tatăl
înviază pe cei morţi, şi dă viaţă nouă,
şi Fiul va da viaţă nouă oricui va voi el.5
Totuşi, eu nu pot face nimic de
unul singur; eu iau hotărâri numai fiind îndrumat de Dumnezeu; şi
căile mele sunt desăvârşite, pentru că eu nu urmăresc
voia mea, ci voia Tatălui care m-a trimis. După cum Tatăl
are puterea de a da viaţă, şi Fiul are darul vieţii,
şi i-a fost dată autoritatea de a judeca, pentru că el
este Mesia, Fiul Omului.6
Am spus asta de la început: aş putea
condamna mult în vieţile voastre, dar am venit cu un alt mesaj, care
mi-a fost dat de Acela care este adevărul. Acesta este mesajul pe
care-l spun lumii.7
Când, în cele din urmă veţi
ridica pe Fiul Omului (pe cruce), veţi şti cine sunt, şi
veţi înţelege că nu am făcut nimic după planul
meu sau după autoritatea mea, ci v-am adus cuvintele pe care m-a
învăţat Tatăl meu să le proclam.8
PĂSTORUL CEL BUN
Nu te teme, turma mică,
aceasta este plăcerea Tatălui tău: să-ţi dea
împărăţia.1
Eu sunt pastorul cel bun. Eu îmi cunosc
turma, şi ei mă cunosc pe mine, aşa cum tatăl mă
cunoaşte pe mine şi eu îl cunosc pe Tatăl. Eu vreau să-mi
dau viaţa de dragul oilor. Oile mele îmi recunosc glasul. Le cunosc
pe fiecare pe nume şi ele mă urmează. Eu le dau viaţa
veşnică. Ele nu vor pieri niciodată, şi nimeni nu
le poate smulge din mâna mea. Tatăl meu, care mi le-a dat mie, este
mai măreţ decât orice altă împărăţie sau
putere; şi nici o altă forţă nu este capabilă
să smulgă din mâna mea chiar şi pe cea mai slabă dintre
oi. Totuşi, mai sunt multe oi care îmi aparţin şi care
nu sunt în staulul acesta: trebuie să le adun şi pe acestea.
Şi ele se vor bucura la auzul vocii mele; şi vor deveni parte
dintr-o singură turmă, cu un singur păstor care le va îngriji
zi şi noapte.2
Cel care intră pe uşa din faţă
a staulului este păstorul turmei. Lui îi deschide uşa portarul
de la staul şi oile freamătă la sunetul vocii sale. El
le cheamă pe nume, şi le conduce la păşuni verzi.
Când îşi conduce oile, el merge înaintea lor. Ele îl urmează,
mângâiate de cuvintele pe care el le vorbeşte. Ele nu vor urma un
străin; ci se vor îndepărta de sunetul unei voci necunoscute.3
Eu sunt păstorul cel bun care îmi
dau viaţa pentru oi. Cel plătit nu este păstor adevărat.
El nu se îngrijeşte de oi ca şi cum acestea ar fi ale sale;
şi când vede lupul venind, el fuge, lăsând turma neprotejată.
Lupul le înhaţă şi ele se împrăştie.4
Eu sunt uşa staulului. Aceia care
încearcă să intre pe orice altă cale în staul nu sunt decât
hoţi şi tâlhari. Mulţi impostori au venit înainte de mine,
dar oile nu i-au recunoscut, şi nici nu i-au urmat. Eu sunt uşa.
Intraţi pe această uşă, şi veţi fi în siguranţă,
liberi să intraţi şi să ieşiţi, şi
să găsiţi mîncare.5
Pământul acesta este condamnat la
corupţie, moarte şi distrugere; dar eu am venit să întorc
răul spre bine. Am venit pentru ca voi să descoperiţi adevăratul
înţeles al vieţii şi pentru ca voi să fiţi binecuvîntaţi.6
HRANĂ PENTRU SUFLET
Este scris: „Omul nu va trăi
numai prin pâine, ci prin fiecare cuvânt care iasă din gura lui Dumnezeu”.1
Eu sunt pâinea vieţii: dacă
veniţi la mine, nu veţi mai flămânzi din punct de vedere
spiritual; şi dacă credeţi în mine, nu veţi mai înseta
din punct de vedere spiritual. Ridicaţi-vă! Luaţi din pâinea
vie care s-a coborât din cer: dacă mâncaţi pâinea aceasta, veţi
trăi veşnic. Pâinea pe care v-o ofer este viaţa mea, pe
care o dau pentru viaţa lumii. Eu sunt pâinea vieţii venită
din cer, pentru ca voi să puteţi prânzi hrană spirituală,
şi astfel să puteţi primi viaţă în duhul vostru
şi să nu muriţi.2
Voi vă consumaţi toată
energia pentru a câştiga o hrană care este pieritoare; mai degrabă
căutaţi mâncarea care va dăinui pentru totdeauna. Aceasta
este hrana pe care-mi doresc aşa de mult să v-o dau, pentru
că Dumnezeu Tatăl mi-a dat puterea aceasta.3
Aţi auzit că strămoşii
voştri au mâncat mana când au fost în pustie; dar aceasta a fost
cu mult timp în urmă, acum ei sunt morţi. Moise nu v-a putut
da adevărata pâine din cer pe care v-o oferă Tatăl meu.
Căci pâinea lui Dumnezeu este acela care s-a coborât din cer şi
dă viaţă lumii.4
Dacă aţi înţelege darul
lui Dumnezeu, mi-aţi cere să vă dau şi apă vie;
pentru că oricui bea apă naturală îi va fi curând sete,
dar oricine va bea din apa pe care o dau eu va descoperi o fântână
care izvorăşte în interior, plină din abundenţă
cu viaţă veşnică.5
Însetezi spiritual? Vino la mine şi
bea; pentru că cei care cred în mine, după cum este scris, „Din
adâncul fiinţei lor vor curge râuri de apă vie.”6
|
Home 
