 ARILE
LECŢIIOUA
NOUA DOCTRINĂ
Oricine aude cuvintele mele şi
acţionează după ele este înţelept şi clădeşte
pe o temelie de piatră.1
Ploaia coboară iar apele se ridică.
Vânturi şi tornade lovesc împotriva casei, şi ea rămâne
neclintită: pentru că este zidită pe o stâncă solidă.
Dar oricine aude cuvintele mele care
dau viaţă, şi le respinge, zideşte pe o temelie nisipoasă.
Vine ploaia şi cresc apele. Vânturi puternice lovesc în casă
şi temelia ei se surpă. Casa se dărâmă, şi mare
este căderea ei.2
Doi oameni s-au dus în templu să
se roage, unul era un om mândru, care se considera fără cusur,
celălalt era un funcţionar cunoscut pentru corupţia lui.
Omul mândru şi-a început rugăciunea astfel: „Mulţumesc,
Dumnezeule, că nu sunt un păcătos ca şi ceilalţi,
în special precum acest funcţionar înşelător pe care-l
văd acolo în colţ. Eu nu înşel niciodată, nici nu
comit adulter. Postesc de două ori pe săptămână şi
aduc la templu a zecea parte din tot venitul meu.”
Dar funcţionarul a rămas în
spatele templului, şi nu a îndrăznit să-şi ridice
ochii spre ceruri în timp ce se ruga plin de întristare: „Doamne, te rog
ai milă de mine, păcătosul.”
Vă spun că funcţionarul
care şi-a recunoscut nevoia după mila lui Dumnezeu, s-a întors
acasă cu inima uşoară, eliberat de nelinişte şi
iertat. Aceia care, în mândria lor, se înalţă, vor fi umiliţi,
în timp ce aceia care se smeresc vor trece deasupra grijilor acestei lumi,
într-un loc al binecuvântării şi cinstei.
Lăsaţi chiar şi copiii
să vină la mine, şi nu-i ţineţi. Pentru că
împărăţia lui Dumnezeu aparţine unor astfel de inimi
încrezătoare; căci fără o credinţă ca a
unui copil nu veţi intra niciodată în împărăţie.3
Dacă cineva alege să facă
voia Tatălui meu, va descoperi cu uşurinţă dacă
învăţătura mea este de la Dumnezeu, sau dacă pur şi
simplu propag propriile mele idei. Doctrina mea nu este a mea, ci a aceluia
care m-a trimis.4
Lumea se închină orbeşte. Cel
puţin ca iudei, cunoaştem cui ne închinăm, şi că
mântuirea lumii s-a născut printre noi. Credeţi-mă: vine
vremea, şi deja a şi venit, când oamenii care se vor închina
lui Dumezeu nu vor mai alerga de acolo până acolo căutând locul
în care ar trebui să fie Dumnezeu, spunând: „Iată-l! Aici trebuie
să ne rugăm.”
Adevăraţii credincioşi
se vor închina în duh şi în adevăr. Dumnezeu Tatăl îi caută
pe aceia care oferă acest fel de sacrificiu, de închinare şi
laudă. Dacă voi aţi tăcea, pietrele vor striga.5
Poate aţi citit că atunci când
soldaţii împăratului David au fost flămânzi, au intrat
în templu şi au mâncat pâinea sfinţită rezervată preoţilor,
fapt care era interzis de legile religioase.
Dacă ai fi fost student al legilor
evreieşti, ai şti că în ziua de sabat, preoţii care
lucrează în templu desacralizează sabatul, şi totuşi
sunt consideraţi fără vină. Eu vă spun că
sunt mult mai multe lucruri cu mult mai importante decât legile templului.
Dacă aţi înţelege sensul versetului „mai degrabă doresc
mila decât jertfă”, aţi înceta să mai condamnaţi pe
cei fără vină. Căci Fiul Omului este Domn chiar şi
al zilei de sabat.
Dacă animalul pe care-l îngrijiţi
a cădea într-o groapă în ziua de sabat, n-aţi face orice
efort pentru a-l scoate afară? Oare viaţa voastră nu este
cu mult mai de preţ? Dacă nu aveţi nici o opinie cu privire
la facerea lungilor ceremonii şi asistarea la liturghii, atunci cum
de mă criticaţi pentru că am vindecat în ziua Domnului?
Când veţi înceta să mă judecaţi după aparenţe
şi veţi începe să faceţi raţionamente corecte?
Sabatul a fost creat pentru voi. Voi nu aţi fost creaţi pentru
sabat.6
Eu am venit în lumea aceasta pentru ca
orbii să vadă, iar cei care se mândresc cu viziunea lor să
devină conştienţi de ceea ce sunt ei cu adevărat.7
BINECUVÎNTĂRILE
Binecuvântaţi sunt cei care aud
cuvântul lui Dumnezeu şi se conduc după el.1
Făcând
aşa, veţi fi ca slujitorul care, atunci când vine stăpânul
său, este găsit în regulă.2
Binecuvântaţi
sunteţi voi, cei care vă încredeţi în Dumnezeu, pentru
ca a voastră este împărăţia cerurilor.
Binecuvântaţi
sunteţi voi care sunteţi obişnuiţi cu suferinţa,
pentru că vi se va da mângâiere şi îmbărbătare.
Binecuvântaţi
sunteţi voi care aveţi puterea de a vă recunoaşte
nevoile proprii, pentru că întregul pământ va fi al vostru.
Binecuvântaţi
sunteţi voi cărora vă este foame şi însetaţi
după neprihănire, căci veţi fi împliniţi şi
săturaţi.
Binecuvântaţi
sunteţi voi care sunteţi miloşi, căci şi voi
veţi avea parte de milă.
Binecuvântaţi
sunteţi voi care aveţi inima curată, căci veţi
vedea pe Dumnezeu.
Binecuvântaţi
sunteţi voi care faceţi pace, căci voi veţi fi chemaţi
copii ai lui Dumnezeu.
Binecuvântaţi
sunteţi voi care căutaţi mântuirea, căci veţi
deveni cetăţeni ai împărăţiei lui Dumnezeu.
Binecuvântaţi
sunteţi voi care suferiţi batjocură şi sunteţi
vorbiţi de rău pentru că faceţi voia mea. Bucuraţi-vă
şi săriţi de bucurie; căci mare este răsplata
voastră în ceruri. Tot aşa i-au persecutat şi pe marii
profeţi din vechime.3
Cu cât mai
mult sunteţi binecuvântaţi voi, cei care nu m-aţi văzut,
şi credeţi în mine, şi vă păstraţi credinţa
în mine; binecuvântaţi sunt ochii voştri, căci ei văd
cu adevărat, şi urechile voastre, pentru că ele într-adevăr
aud.4
Veniţi,
voi care sunteţi binecuvântaţi de Tatăl meu, şi moşteniţi
împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea
lumii.5
PUTEREA
RUGĂCIUNII
Până acum nu aţi cerut nimic
în numele meu; cereţi, şi veţi primi, şi vă veţi
bucura pe deplin.1
Mergi la casa
unui prieten, la miezul nopţii, şi spui: „Împrumută-mi
trei pâini. Am oaspeţi care au călătorit de departe, iar
cămara îmi este goală.”
Urmează
replica: „Te rog nu mă deranja. Uşa este încuiată, şi
copiii dorm. Nu mă pot ridica din pat să te ajut.” Vă spun,
chiar dacă prietenul tău nu se va scula să-ţi dea
pâine pentru că-i eşti prieten, tot se va scula datorită
insistenţei tale şi îţi va da atât cât vei avea nevoie.
Aşadar,
continuaţi. Cereţi, şi vă va fi dat. Căutaţi,
şi veţi găsi. Bateţi, şi uşa va fi deschisă
pentru voi. Căci oricine cere, primeşte, cei care caută,
găsesc, iar celor care bat, uşa le este deschisă larg.2
Într-un oraş
trăia un judecător aspru, căruia nu-i păsa nici de
Dumnezeu, nici de semeni. În acelaşi oraş trăia o văduvă,
care în mod constant îi cerea rezolvare într-o anume problemă pe
care o avea cu cineva care i-a adus un prejudiciu. Pentru multă vreme
judecătorul a ignorat-o, şi a refuzat să se ocupe de problema
ei. Dar, în cele din urmă şi-a zis: „Chiar dacă de Dumnezeu
nu mă tem, şi nici cu acte caritabile nu mă ocup, o să
fac tot ce pot ca văduvei acesteia să i se facă dreptate;
pentru că m-a obosit cu insistenţele ei.”
Oare Dumnezeu
nu va face dreptate aleşilor săi care strigă după
el zi şi noapte? Credeţi că-i va neglija? Vă spun:
va avea grijă ca lor să li se facă dreptate, şi asta
cât mai repede! Totuşi, se pune întrebarea: atunci când eu, Mesia,
mă voi întoarce, voi mai găsi oare mulţi pe pământ
cu o aşa credinţă?3
Nu vreau să
vă sugerez ca rugăciunile voastre să alunece într-un tipar
al repetiţiei fără noimă. Doar păgânii se roagă
în felul acesta, gândindu-se că rugăciunile sunt ascultate în
funcţie de cantitatea lor. Să nu fiţi şi voi aşa.
Amintiţi-vă că Tatăl vostru din ceruri ştie ce
nevoi aveţi, chiar dinainte să-i cereţi.4
Profetul Isaia
scria: „Casa mea va fi numită, de toate naţiunile, o casă
de rugăciune.”5
Rugaţi-vă
Tatălui care ascultă cele mai personale rugăciuni şi
le răsplăteşte cu dărnicie; şi orice veţi
cere în numele Tatălui meu, el vă va da. Dacă vă trăiţi
viaţa în mine, şi permiteţi cuvintelor mele să rămână
în inimile voastre, cereţi orice veţi dori şi vă va
fi dat.6
Rugaţi-vă
astfel: Tatăl nostru din ceruri, fie ca întreg pământul să
recunoască că tu eşti singurul Dumnezeu sfânt.
Fie ca împărăţia
ta să locuiască în noi, şi voia Ta să se facă
pe pământ, aşa după cum ea se face în ceruri.
Dă-ne
astăzi pâinea pentru a ne hrăni, şi iartă-ne păcatele
după cum îi iertăm şi noi pe aceia care ne greşesc.
Păzeşte-ne
de a hoinări prin ispite, şi scapă-ne de cel rău.
Pentru că
ţie îţi aparţine toată puterea şi gloria, veşnic.
Aşa să fie.7
COMORILE
DIN CER
Trăiţi-vă vieţile
făcând altora ceea ce aţi dori ca ei să vă facă
vouă.1
A fost cândva
un om bogat care se îmbrăca în purpură şi în fin, trăind
o viaţă extravagantă.
În acelaşi
oraş era un om abandonat numit Lazăr, care şedea lângă
poarta de la casa bogatului. Nu cerea mult, îşi dorea numai firimiturile
care cădeau de la masa celui bogat. Câinii de pe stradă îi erau
singurii prieteni, şi aceştia îl aveau în paza lor.
În final,
Lazăr a murit şi a fost dus de îngeri în braţele lui Avram.
Nu după multă vreme a murit şi omul bogat, şi a fost
îngropat.
În iad, acesta
şi-a ridicat ochii tulburat şi l-a văzut pe Avram în depărtare,
iar pe Lazăr în braţele sale. A strigat cu toată puterea:
„Avrame, ai milă de mie, şi trimite-l pe Lazăr cerşetorul.
Lasă-l să-şi moaie vârful degetului în apă şi
să-mi răcorească limba, pentru că agonizez aici în
văpăile acestea.”
Dar Avram
i-a răspuns: „Aminteşte-ţi, fiul meu, în timpul vieţii
tale ai avut lucrurile tale bune, în vreme ce Lazăr n-a cunoscut
decât mizeria. Acum, el este mângâiat, iar tu suferi în agonie. Pe lângă
astea, o mare prăpastie ne separă, aşa încât cei care ar
vrea să ajungă la tine din partea aceasta, nu ar putea; şi
nici tu nu poţi trece de partea aceasta.”
Auzind vorbele
acestea, bogatul a strigat: „Te rog, atunci, trimite-l pe Lazăr în
casa tatălui meu. Am cinci fraţi şi el ar trebui să-i
avertizeze, ca măcar ei să nu sfârşească în iadul
acesta.”
Avram a răspuns:
„Îl au pe Moise şi pe profeţi. Lasă-i să asculte de
ei.”
„Dar cu siguranţă,”
a replicat bogatul, „dacă ar veni cineva dintre morţi la ei,
s-ar pocăi.”
Avram i-a
răspuns: „Dacă nu se pocăiesc datorită cuvintelor
lui Moise şi ale profeţilor, ei nu pot fi convinşi altfel,
chiar dacă s-ar ridica cineva din morţi să-i avertizeze.”2
Nu asta e
dărnicie, să dai acelora care ţi-ar putea răsplăti
în vreun fel. Chiar şi oamenii ordinari împrumută bani când
au siguranţa că le vor fi înapoiaţi complet. Vă spun:
daţi aceluia care este în nevoie, şi care nu vă poate plăti
înapoi; şi iertaţi, chiar dacă o astfel de persoană
profită de voi.3
Săracii,
atunci când dăruiesc, fac un lucru mai mare decât donatorii bogaţi,
care dăruiesc din bogăţia lor. Cei săraci dau din
sărăcia lor şi adeseori dăruiesc din dragoste, nefăcînd
economii.4
Cât de greu,
aproape imposibil le este celor bogaţi să intre în împărăţia
lui Dumnezeu! Este mai uşor pentru o cămilă să se
silească a intra prin urechea unui ac, decât pentru un om bogat să
intre în împărăţia lui Dumnezeu. Şi totuşi, ceea
ce este imposibil pentru oameni, este posibil pentru Dumnezeu.5
Nu stocaţi
comori pe pământ, unde se strică datorită moliei şi
ruginei, şi unde le pot fura hoţii. Ci strângeţi-vă
comori în cer, unde nu le strică nici moliile, nici rugina, unde
nu le atacă nici hoţii, şi nici nu se devalorizează.
Unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.6
Unii fac bine
numai când sunt siguri că au martori care să îi aprecieze. Aceştia
nu vor fi răsplătiţi de Tatăl vostru care este în
ceruri. Când dăruiţi, nu fiţi ca făţarnicii care
bat clopotele în temple sau pe străzi. Aceştia îşi vor
primi răsplata.7
Nici măcar
să nu laşi ca mâna ta stângă să ştie ce face
mâna dreaptă. Dăruieşte în linişte şi în taină;
şi Tatăl tău ceresc care vede lucrurile acestea îţi
va răsplăti din plin.8
Învăţaţi
să dăruiţi şi vi se va da şi vouă mult mai
mult decât vă puteţi imagina, din belşug. Cu măsura
cu care vă împărţiţi altora generozitatea, cu aceeaşi
măsură vi se va da şi vouă înapoi.9
Odată,
investiţiile unui om bogat au adus un profit mare. Gândindu-se la
bogăţiile sale, acesta ţi-a zis: „Ce voi face cu profitul
meu?” Şi aşa a ajuns la decizia aceasta: „Îmi voi dărâma
vechile case şi voi construi altele mai mari; acolo îmi voi pune
comorile şi îmi voi investi profiturile. Voi fi fericit şi în
posesia unei averi care va dăinui mulţi ani. Îmi voi trăi
viaţa liniştit, mâncând, bând şi fiind foarte fericit.”
Dar Dumnezeu
i-a zis: „Nebunule! Nu ştii că în noaptea asta ţi se va
cere sufletul! Şi când vei pleca, ce se va alege de toate lucrurile
acestea?”
La fel este
şi cu aceia care îşi adună comori pentru ei înşişi,
şi care nu sunt bogaţi în lucrurile lui Dumnezeu. Ce rost are
să câştigi tot ce are lumea să ofere, dacă făcând
astfel îţi pierzi sufletul? Şi ai da ceva pentru preţul
sufletului tău, sau pentru preţul locului tău în împărăţie?10
CREDINŢA
CARE MIŞCĂ MUNŢII
Veţi primi conform credinţei
pe care o aveţi.1
Vor veni mulţi
în zilele din urmă, chiar şi de la capătul pământului
şi vor intra în împărăţia cerurilor. Dar cei pioşi
şi cei care se socotesc singuri drepţi, care au considerat că
vor fi primii, dar şi-au trăit vieţile fără credinţă,
nu vor intra.2
Dacă
doi se hotărăsc pe pământ să ceară ceva în credinţă,
privitor la orice, cererea le va fi îndeplinită de Tatăl meu
care este în ceruri. Pentru că oriunde sunt doi sau trei adunaţi
în numele meu, şi eu sunt acolo cu ei.3
Aceste semne
îi vor însoţi pe aceia care cred: În numele meu veţi scoate
afară demoni, şi veţi vorbi cu limbi noi. Şerpii,
sau alte lucruri aducătoare de moarte, nu vă vor vătăma.
Vă veţi pune mâinile peste bolnavi şi ei se vor însănătoşi.4
Înarmaţi
cu credinţă cât un bob de muştar, veţi zice munţilor:
„Mişcă-te şi aruncă-te în mare.”
Dacă
credeţi că acestea sunt posibile, şi nu veţi avea
urmă de îndoială, atunci orice veţi cere să se facă
şi orice veţi porunci se va face. De aceea vă spun: orice
v-aţi dori, când vă rugaţi credeţi că veţi
primi lucrul acela, şi aşa va fi.5
Şi fiind
conduşi de Duhul, lucrurile cu care vă veţi confrunta pe
pământ vor fi raportate puterii cerului: şi orice veţi
permite pe pământ va fi în conformitate cu planul divin al cerului.6
Nu vă
mai temeţi, ci credeţi. Orice este cu putinţă aceluia
care crede.7
RĂBDARE,
MILĂ ŞI IERTARE
Cui i se iartă puţin, iubeşte
puţin.1
Un anumit om studia sumele pe care le-a
împrumutat la doi cunoscuţi de-ai săi. Unul îi datora cinci
sute de bani de aur, iar celălalt îi datora cincizeci. Ştiind
că nici unul dintre ei nu îşi putea permite să-i înapoieze,
cu bunătate i-a iertat pe amândoi de datoriile lor. Care dintre aceşti
doi oameni credeţi că a fost mai recunoscător?2
În mod asemănător, a venit
vremea ca un împărat să-şi revizuiască situaţia
financiară şi capitalul. Între timp, i-a fost adus în faţă
un slujitor care îi datora incredibila sumă de zece mii de bani de
aur!
De vreme ce era imposibil ca slujitorul
să-i poată înapoia vreodată datoria aceasta, împăratul
a consultat legea: ea prevedea ca datornicul, împreună cu familia
lui să fie vânduţi în sclavie, iar casa şi posesiunile
lor să fie scoase la licitaţie publică.
Foarte tulburat, slujitorul a căzut
în genunchi înaintea împăratului şi l-a implorat: „Domnul meu
şi Împăratul meu, te rog să ai răbdare cu mine, şi
îţi voi plăti totul.”
Împăratul a fost atât de înduioşat
şi a iertat datoria, lăsându-l pe slujitor să plece liber.
În drum spre casă, acesta şi-a
întâlnit un prieten care îi datora doar câţiva bănuţi.
În loc să fie milos cu el, l-a prins de guler şi i-a strigat:
„Înapoiază-mi banii pe care i-ai împrumutat de la mine.”
Prietenul său a căzut la picioarele
lui şi l-a rugat: „Te rog, fii răbdător cu mine, şi
îţi voi înapoia până şi ultimul bănuţ.”
Dar slujitorul nu l-a ascultat, şi
a pus omul în închisoare, până datoria era plătită, conform
legii.
Dar unul din slujitorii împăratului
a văzut cele întâmplate şi le-a raportat la palat.
Împăratul a trimis după slujitorul
respectiv şi i-a spus: „Slujitor corupt! Te-am iertat de datoria
aceea pe care n-o puteai plăti vreodată, pentru că m-ai
rugat. N-ai fi putut să arăţi milă prietenului care
îţi datora o sumă atât de neînsemnată?”
Spunând acestea, împăratul a trimis
servitorul gărzilor sale din temniţă şi le-a poruncit
să-l ţină închis până toate datoriile sale vor fi
plătite.
Tot astfel vă va judeca Tatăl
meu din ceruri, dacă refuzaţi să-i iertaţi pe fraţii
şi pe surorile voastre din adâncul inimii.3
Să nu fiţi disponibili să
iertaţi doar de şapte ori , ci de şaptezeci de ori câte
şapte. Faceţi pace, chiar şi cu vrăşmaşii
voştri. Frământările constante vă vor duce numai la
necazuri: procese, curţi judecătoreşti şi poate închisoare,
fără altă modalitate de scăpare decât executarea pedepsei.4
Vă amintiţi vorba: ochi pentru
ochi, şi dinte pentru dinte? Eu vă spun contrariul. Dacă
cineva te pălmuieşte peste obrazul drept, oferă-i-l şi
pe stângul; dacă cineva îţi ia haina, oferă-i şi cămaşa.
Dacă cineva te sileşte să mergi cu el un kilometru, fii
binevoitor şi mergi doi. Dă cu mână largă celui care
îţi cere, şi niciodată nu întoarce o ureche surdă
celui care vine la tine în nevoie.5
Când stai în locul de închinare rugându-te,
fă asta cu o inimă plină de iertare, după cum şi
Tatăl din ceruri îţi oferă iertare. Şi dacă vrei
sa aduci o jertfă în locul de închinare, chiar şi dacă
doar iţi aminteşti de o neînţelegere nerezolvată dintre
tine şi un altul, lasă-ţi darul la altar. Mergi mai întâi
şi împacă-te cu acea persoană, şi apoi întoarce-te
şi oferă-ţi darul. Dacă un frate îţi greşeşte,
mergi şi discută cu el în particular. Dacă te ascultă,
ai câştigat un prieten.6
Găseşte iertare pentru greşelile
pe care ţi le-au adus alţii, şi viaţa ta va fi inundată
de milă şi har.7
DESPRE O VIAŢĂ RODITOARE
Îi veţi cunoaşte per oameni după roada
care creşte în vieţile lor.1
Voi sunteţi sarea pământului.
Dar dacă sarea îşi pierde capacitatea de a purifica, de a aroma
şi de a conserva, cum mai poate ea să fie sare? Atunci nu mai
este bună la nimic, decât pentru a fi aruncată şi strivită
sub picioare.
Culegeţi oare strugurii din tufe,
ori smochine din mărăcini? Un copac sănătos nu poate
produce fructe nesănătoase. Tot astfel, orice pom bun produce
roade bune, şi orice copac bolnav produce fructe bolnave. Orice pom
care nu este bun este tăiat şi folosit ca lemn pentru foc.
După roadele din vieţile oamenilor veţi
cunoaşte felul de viaţă pe care au ales să-l trăiască.2
Odată un om a plantat un smochin
în via lui. Timp de trei ani a aşteptat ca el să aducă
roadă, dar nu a fost aşa. În cele din urmă, a spus grădinarului:
„Trei ani am venit, aşteptând în fiecare an să găsesc roadă
în acest smochin, şi totuşi este uscat. De ce să mai ocupe
locul degeaba în grădina mea? Taie-l.”
Dar grădinarul i-a răspuns:
„Mai lasă-l încă un an, ca să mai am şansa de a-l
săpa şi de a-l hrăni mai mult. Poate atunci va aduce roadă;
şi dacă nu, atunci o să faci bine tăindu-l.”3
Când vieţile voastre aduc roadă,
Tatăl meu este glorificat, iar voi sunteţi ucenicii mei adevăraţi.
Pentru că o persoană bună face bine datorită binelui
care este altoit înăuntru; în vreme ce o persoană rea, datorită
răului din interior, produce o viaţă cu lacune şi
fără roadă.4
Un fermier a ieşit pe câmp să
semene. Şi când semăna, câteva seminţe au căzut pe
marginea drumului şi au venit păsările şi le-au mâncat.
Alte seminţe au căzut pe un pământ stâncos, unde nu era
mult sol. Au încolţit repede în solul puţin, dar lipsindu-le
rădăcinile, au fost uscate de soare şi luate de vânt. Câteva
dintre seminţe au căzut în tufe de spini; şi spinii au
crescut şi le-au înăbuşit.
Dar câteva dintre seminţe au căzut
în pământ bun, şi acestea au recompensat pierderea celorlalte
seminţe, aducând o recoltă bună; unele s-au înmulţit
de o sută de ori, altele de şaizeci, iar altele de treizeci
de ori.
Când cineva aude cuvântul împărăţiei
şi nu îl înţelege, vine duşmanul şi fură seminţele
care au fost plantate în inimă. Aceasta este ca sămânţa
care a căzut lângă drum.
Sămânţa împrăştiată
pe pământul stâncos îi reprezintă pe aceia care aud cuvântul
lui Dumnezeu şi îl acceptă imediat, dar, fără rădăcini
ale convingerii interioare, experienţa lor durează numai o vreme,
şi când vin necazuri şi persecuţii ca urmare a deciziei
lor de a urma adevărul, se descurajează şi cad.
Sămânţa care a fost semănată
în tufele cu spini îi reprezintă pe aceia care aud cuvântul, dar
permit grijilor acestei lumi şi bogăţiilor înşelătoare
să îi copleşească. Cuvântul este sufocat şi vieţile
lor devin neroditoare.
Sămânţa care a căzut pe
pământ bun îi reprezintă pe aceia care aud cuvântul şi
îi înţeleg mesajul. Vieţile lor vor aduce astfel un seceriş
bogat: de o sută, şaizeci sau de treizeci de ori binele care
a fost plantat.5
SĂNĂTATE ŞI VINDECARE PENTRU TRUP ŞI
SUFLET
Cei care sunt sănătoşi nu au nevoie de
doctor, dar cei bolnavi au nevoie de doctor.1
Ar trebui să înţelegeţi
aceasta: eu doresc milă, nu sacrificii. Pentru că nu am venit
să chem pe cei drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă.
N-ar trebui ca cel bolnav în trup, pe care l-a legat diavolul, să
fie eliberat?2
Este mai uşor să spui „Păcatele
îţi sunt iertate” sau „Ridică-te şi fii vindecat” ?
Şi pentru ca voi să ştiţi
fără urmă de îndoială că Fiul Omului are putere
pe pământ ca să ierte păcatele, spun eu celui bolnav: „Ridică-te!
Bucură-te; păcatele tale sunt iertate. Du-te şi ţi
se va face aşa cum ai crezut. Credinţa ta te-a făcut bine!”3
Care păstor, dacă are o sută
de oi şi pierde una, n-ar lăsa pe cele nouăzeci şi
nouă în siguranţă în staul şi n-ar merge în căutarea
celei pierdute? Când oaia pierdută este găsită, n-ar pune-o
el pe umeri, cu inima plină de bucurie? În drum spre casă îşi
va chema prietenii şi vecinii zicând: „Bucuraţi-vă împreună
cu mine; mi-am găsit oaia pierdută.”
Vă spun acest adevăr: este
mai multă bucurie în ceruri pentru un păcătos care se pocăieşte,
decât pentru nouăzeci şi nouă de persoane care nu au nevoie
de pocăinţă.4
Care dintre voi, dacă ar avea zece
lingouri de argint şi ar pierde unul, nu aprinde o lumină şi
mătură casa şi îl caută cu grijă până îl
găseşte?
Când l-aţi găsit, vă chemaţi
prietenii şi vecinii laolaltă spunând: bucuraţi-vă
cu mine, pentru că am găsit ceea ce era pierdut.
Tot astfel, vă spun, că este
bucurie în prezenţa îngerilor lui Dumnezeu chiar pentru un păcătos
care se pocăieşte.5
|
Home 
