Home         Translations         About Us   
search  












 

ARILE LECŢIIOUA

NOUA DOCTRINĂ

Oricine aude cuvintele mele şi acţionează după ele este înţelept şi clădeşte pe o temelie de piatră.1

Ploaia coboară iar apele se ridică. Vânturi şi tornade lovesc împotriva casei, şi ea rămâne neclintită: pentru că este zidită pe o stâncă solidă.

Dar oricine aude cuvintele mele care dau viaţă, şi le respinge, zideşte pe o temelie nisipoasă. Vine ploaia şi cresc apele. Vânturi puternice lovesc în casă şi temelia ei se surpă. Casa se dărâmă, şi mare este căderea ei.2

Doi oameni s-au dus în templu să se roage, unul era un om mândru, care se considera fără cusur, celălalt era un funcţionar cunoscut pentru corupţia lui. Omul mândru şi-a început rugăciunea astfel: „Mulţumesc, Dumnezeule, că nu sunt un păcătos ca şi ceilalţi, în special precum acest funcţionar înşelător pe care-l văd acolo în colţ. Eu nu înşel niciodată, nici nu comit adulter. Postesc de două ori pe săptămână şi aduc la templu a zecea parte din tot venitul meu.”

Dar funcţionarul a rămas în spatele templului, şi nu a îndrăznit să-şi ridice ochii spre ceruri în timp ce se ruga plin de întristare: „Doamne, te rog ai milă de mine, păcătosul.”

Vă spun că funcţionarul care şi-a recunoscut nevoia după mila lui Dumnezeu, s-a întors acasă cu inima uşoară, eliberat de nelinişte şi iertat. Aceia care, în mândria lor, se înalţă, vor fi umiliţi, în timp ce aceia care se smeresc vor trece deasupra grijilor acestei lumi, într-un loc al binecuvântării şi cinstei.

Lăsaţi chiar şi copiii să vină la mine, şi nu-i ţineţi. Pentru că împărăţia lui Dumnezeu aparţine unor astfel de inimi încrezătoare; căci fără o credinţă ca a unui copil nu veţi intra niciodată în împărăţie.3

Dacă cineva alege să facă voia Tatălui meu, va descoperi cu uşurinţă dacă învăţătura mea este de la Dumnezeu, sau dacă pur şi simplu propag propriile mele idei. Doctrina mea nu este a mea, ci a aceluia care m-a trimis.4

Lumea se închină orbeşte. Cel puţin ca iudei, cunoaştem cui ne închinăm, şi că mântuirea lumii s-a născut printre noi. Credeţi-mă: vine vremea, şi deja a şi venit, când oamenii care se vor închina lui Dumezeu nu vor mai alerga de acolo până acolo căutând locul în care ar trebui să fie Dumnezeu, spunând: „Iată-l! Aici trebuie să ne rugăm.”

Adevăraţii credincioşi se vor închina în duh şi în adevăr. Dumnezeu Tatăl îi caută pe aceia care oferă acest fel de sacrificiu, de închinare şi laudă. Dacă voi aţi tăcea, pietrele vor striga.5

Poate aţi citit că atunci când soldaţii împăratului David au fost flămânzi, au intrat în templu şi au mâncat pâinea sfinţită rezervată preoţilor, fapt care era interzis de legile religioase.

Dacă ai fi fost student al legilor evreieşti, ai şti că în ziua de sabat, preoţii care lucrează în templu desacralizează sabatul, şi totuşi sunt consideraţi fără vină. Eu vă spun că sunt mult mai multe lucruri cu mult mai importante decât legile templului. Dacă aţi înţelege sensul versetului „mai degrabă doresc mila decât jertfă”, aţi înceta să mai condamnaţi pe cei fără vină. Căci Fiul Omului este Domn chiar şi al zilei de sabat.

Dacă  animalul pe care-l îngrijiţi a cădea într-o groapă în ziua de sabat, n-aţi face orice efort pentru a-l scoate afară? Oare viaţa voastră nu este cu mult mai de preţ? Dacă nu aveţi nici o opinie cu privire la facerea lungilor ceremonii şi asistarea la liturghii, atunci cum de mă criticaţi pentru că am vindecat în ziua Domnului? Când veţi înceta să mă judecaţi după aparenţe şi veţi începe să faceţi raţionamente corecte? Sabatul a fost creat pentru voi. Voi nu aţi fost creaţi pentru sabat.6

Eu am venit în lumea aceasta pentru ca orbii să vadă, iar cei care se mândresc cu viziunea lor să devină conştienţi de ceea ce sunt ei cu adevărat.7

BINECUVÎNTĂRILE

Binecuvântaţi sunt cei care aud cuvântul lui Dumnezeu şi se conduc după el.1

Făcând aşa, veţi fi ca slujitorul care, atunci când vine stăpânul său, este găsit în regulă.2

Binecuvântaţi sunteţi voi, cei care vă încredeţi în Dumnezeu, pentru ca a voastră este împărăţia cerurilor.

Binecuvântaţi sunteţi voi care sunteţi obişnuiţi cu suferinţa, pentru că vi se va da mângâiere şi îmbărbătare.

Binecuvântaţi sunteţi voi care aveţi puterea de a vă recunoaşte nevoile proprii, pentru că întregul pământ va fi al vostru.

Binecuvântaţi sunteţi voi cărora vă este foame şi însetaţi după neprihănire, căci veţi fi împliniţi şi săturaţi.

Binecuvântaţi sunteţi voi care sunteţi miloşi, căci şi voi veţi avea parte de milă.

Binecuvântaţi sunteţi voi care aveţi inima curată, căci veţi vedea pe Dumnezeu.

Binecuvântaţi sunteţi voi care faceţi pace, căci voi veţi fi chemaţi copii ai lui Dumnezeu.

Binecuvântaţi sunteţi voi care căutaţi mântuirea, căci veţi deveni cetăţeni ai împărăţiei lui Dumnezeu.

Binecuvântaţi sunteţi voi care suferiţi batjocură şi sunteţi vorbiţi de rău pentru că faceţi voia mea. Bucuraţi-vă şi săriţi de bucurie; căci mare este răsplata voastră în ceruri. Tot aşa i-au persecutat şi pe marii profeţi din vechime.3

Cu cât mai mult sunteţi binecuvântaţi voi, cei care nu m-aţi văzut, şi credeţi în mine, şi vă păstraţi credinţa în mine; binecuvântaţi sunt ochii voştri, căci ei văd cu adevărat, şi urechile voastre, pentru că ele într-adevăr aud.4

Veniţi, voi care sunteţi binecuvântaţi de Tatăl meu, şi moşteniţi împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.5

PUTEREA RUGĂCIUNII

Până acum nu aţi cerut nimic în numele meu; cereţi, şi veţi primi, şi vă veţi bucura pe deplin.1

Mergi la casa unui prieten, la miezul nopţii, şi spui: „Împrumută-mi trei pâini. Am oaspeţi care au călătorit de departe, iar cămara îmi este goală.”

Urmează replica: „Te rog nu mă deranja. Uşa este încuiată, şi copiii dorm. Nu mă pot ridica din pat să te ajut.” Vă spun, chiar dacă prietenul tău nu se va scula să-ţi dea pâine pentru că-i eşti prieten, tot se va scula datorită insistenţei tale şi îţi va da atât cât vei avea nevoie.

Aşadar, continuaţi. Cereţi, şi vă va fi dat. Căutaţi, şi veţi găsi. Bateţi, şi uşa va fi deschisă pentru voi. Căci oricine cere, primeşte, cei care caută, găsesc, iar celor care bat, uşa le este deschisă larg.2

Într-un oraş trăia un judecător aspru, căruia nu-i păsa nici de Dumnezeu, nici de semeni. În acelaşi oraş trăia o văduvă, care în mod constant îi cerea rezolvare într-o anume problemă pe care o avea cu cineva care i-a adus un prejudiciu. Pentru multă vreme judecătorul a ignorat-o, şi a refuzat să se ocupe de problema ei. Dar, în cele din urmă şi-a zis: „Chiar dacă de Dumnezeu nu mă tem, şi nici cu acte caritabile nu mă ocup, o să fac tot ce pot ca văduvei acesteia să i se facă dreptate; pentru că m-a obosit cu insistenţele ei.”

Oare Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor săi care strigă după el zi şi noapte? Credeţi că-i va neglija? Vă spun: va avea grijă ca lor să li se facă dreptate, şi asta cât mai repede! Totuşi, se pune întrebarea: atunci când eu, Mesia, mă voi întoarce, voi mai găsi oare mulţi pe pământ cu o aşa credinţă?3

Nu vreau să vă sugerez ca rugăciunile voastre să alunece într-un tipar al repetiţiei fără noimă. Doar păgânii se roagă în felul acesta, gândindu-se că rugăciunile sunt ascultate în funcţie de cantitatea lor. Să nu fiţi şi voi aşa. Amintiţi-vă că Tatăl vostru din ceruri ştie ce nevoi aveţi, chiar dinainte să-i cereţi.4

Profetul Isaia scria: „Casa mea va fi numită, de toate naţiunile, o casă de rugăciune.”5

Rugaţi-vă Tatălui care ascultă cele mai personale rugăciuni şi le răsplăteşte cu dărnicie; şi orice veţi cere în numele Tatălui meu, el vă va da. Dacă vă trăiţi viaţa în mine, şi permiteţi cuvintelor mele să rămână în inimile voastre, cereţi orice veţi dori şi vă va fi dat.6

Rugaţi-vă astfel: Tatăl nostru din ceruri, fie ca întreg pământul să recunoască că tu eşti singurul Dumnezeu sfânt.

Fie ca împărăţia ta să locuiască în noi, şi voia Ta să se facă pe pământ, aşa după cum ea se face în ceruri.

Dă-ne astăzi pâinea pentru a ne hrăni, şi iartă-ne păcatele după cum îi iertăm şi noi pe aceia care ne greşesc.

Păzeşte-ne de a hoinări prin ispite, şi scapă-ne de cel rău.

Pentru că ţie îţi aparţine toată puterea şi gloria, veşnic. Aşa să fie.7

COMORILE DIN CER

Trăiţi-vă vieţile făcând altora ceea ce aţi dori ca ei să vă facă vouă.1

A fost cândva un om bogat care se îmbrăca în purpură şi în fin, trăind o viaţă extravagantă.

În acelaşi oraş era un om abandonat numit Lazăr, care şedea lângă poarta de la casa bogatului. Nu cerea mult, îşi dorea numai firimiturile care cădeau de la masa celui bogat. Câinii de pe stradă îi erau singurii prieteni, şi aceştia îl aveau în paza lor.

În final, Lazăr a murit şi a fost dus de îngeri în braţele lui Avram. Nu după multă vreme a murit şi omul bogat, şi a fost îngropat.

În iad, acesta şi-a ridicat ochii tulburat şi l-a văzut pe Avram în depărtare, iar pe Lazăr în braţele sale. A strigat cu toată puterea: „Avrame, ai milă de mie, şi trimite-l pe Lazăr cerşetorul. Lasă-l să-şi moaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, pentru că agonizez aici în văpăile acestea.”

Dar Avram i-a răspuns: „Aminteşte-ţi, fiul meu, în timpul vieţii tale ai avut lucrurile tale bune, în vreme ce Lazăr n-a cunoscut decât mizeria. Acum, el este mângâiat, iar tu suferi în agonie. Pe lângă astea, o mare prăpastie ne separă, aşa încât cei care ar vrea să ajungă la tine din partea aceasta, nu ar putea; şi nici tu nu poţi trece de partea aceasta.”

Auzind vorbele acestea, bogatul a strigat: „Te rog, atunci, trimite-l pe Lazăr în casa tatălui meu. Am cinci fraţi şi el ar trebui să-i avertizeze, ca măcar ei să nu sfârşească în iadul acesta.”

Avram a răspuns: „Îl au pe Moise şi pe profeţi. Lasă-i să asculte de ei.”

„Dar cu siguranţă,” a replicat bogatul, „dacă ar veni cineva dintre morţi la ei, s-ar pocăi.”

Avram i-a răspuns: „Dacă nu se pocăiesc datorită cuvintelor lui Moise şi ale profeţilor, ei nu pot fi convinşi altfel, chiar dacă s-ar ridica cineva din morţi să-i avertizeze.”2

Nu asta e dărnicie, să dai acelora care ţi-ar putea răsplăti în vreun fel. Chiar şi oamenii ordinari împrumută bani când au siguranţa că le vor fi înapoiaţi complet. Vă spun: daţi aceluia care este în nevoie, şi care nu vă poate plăti înapoi; şi iertaţi, chiar dacă o astfel de persoană profită de voi.3

Săracii, atunci când dăruiesc, fac un lucru mai mare decât donatorii bogaţi, care dăruiesc din bogăţia lor. Cei săraci dau din sărăcia lor şi adeseori dăruiesc din dragoste, nefăcînd economii.4

Cât de greu, aproape imposibil le este celor bogaţi să intre în împărăţia lui Dumnezeu! Este mai uşor pentru o cămilă să se silească a intra prin urechea unui ac, decât pentru un om bogat să intre în împărăţia lui Dumnezeu. Şi totuşi, ceea ce este imposibil pentru oameni, este posibil pentru Dumnezeu.5

Nu stocaţi comori pe pământ, unde se strică datorită moliei şi ruginei, şi unde le pot fura hoţii. Ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le strică nici moliile, nici rugina, unde nu le atacă nici hoţii, şi nici nu se devalorizează. Unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.6

Unii fac bine numai când sunt siguri că au martori care să îi aprecieze. Aceştia nu vor fi răsplătiţi de Tatăl vostru care este în ceruri. Când dăruiţi, nu fiţi ca făţarnicii care bat clopotele în temple sau pe străzi. Aceştia îşi vor primi răsplata.7

Nici măcar să nu laşi ca mâna ta stângă să ştie ce face mâna dreaptă. Dăruieşte în linişte şi în taină; şi Tatăl tău ceresc care vede lucrurile acestea îţi va răsplăti din plin.8

Învăţaţi să dăruiţi şi vi se va da şi vouă mult mai mult decât vă puteţi imagina, din belşug. Cu măsura cu care vă împărţiţi altora generozitatea, cu aceeaşi măsură vi se va da şi vouă înapoi.9

Odată, investiţiile unui om bogat au adus un profit mare. Gândindu-se la bogăţiile sale, acesta ţi-a zis: „Ce voi face cu profitul meu?” Şi aşa a ajuns la decizia aceasta: „Îmi voi dărâma vechile case şi voi construi altele mai mari; acolo îmi voi pune comorile şi îmi voi investi profiturile. Voi fi fericit şi în posesia unei averi care va dăinui mulţi ani. Îmi voi trăi viaţa liniştit, mâncând, bând şi fiind foarte fericit.”

Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Nu ştii că în noaptea asta ţi se va cere sufletul! Şi când vei pleca, ce se va alege de toate lucrurile acestea?”

La fel este şi cu aceia care îşi adună comori pentru ei înşişi, şi care nu sunt bogaţi în lucrurile lui Dumnezeu. Ce rost are să câştigi tot ce are lumea să ofere, dacă făcând astfel îţi pierzi sufletul? Şi ai da ceva pentru preţul sufletului tău, sau pentru preţul locului tău în împărăţie?10

CREDINŢA CARE MIŞCĂ MUNŢII

Veţi primi conform credinţei pe care o aveţi.1

Vor veni mulţi în zilele din urmă, chiar şi de la capătul pământului şi vor intra în împărăţia cerurilor. Dar cei pioşi şi cei care se socotesc singuri drepţi, care au considerat că vor fi primii, dar şi-au trăit vieţile fără credinţă, nu vor intra.2

Dacă doi se hotărăsc pe pământ să ceară ceva în credinţă, privitor la orice, cererea le va fi îndeplinită de Tatăl meu care este în ceruri. Pentru că oriunde sunt doi sau trei adunaţi în numele meu, şi eu sunt acolo cu ei.3

Aceste semne îi vor însoţi pe aceia care cred: În numele meu veţi scoate afară demoni, şi veţi vorbi cu limbi noi. Şerpii, sau alte lucruri aducătoare de moarte, nu vă vor vătăma. Vă veţi pune mâinile peste bolnavi şi ei se vor însănătoşi.4

Înarmaţi cu credinţă cât un bob de muştar, veţi zice munţilor: „Mişcă-te şi aruncă-te în mare.”

Dacă credeţi că acestea sunt posibile, şi nu veţi avea urmă de îndoială, atunci orice veţi cere să se facă şi orice veţi porunci se va face. De aceea vă spun: orice v-aţi dori, când vă rugaţi credeţi că veţi primi lucrul acela, şi aşa va fi.5

Şi fiind conduşi de Duhul, lucrurile cu care vă veţi confrunta pe pământ vor fi raportate puterii cerului: şi orice veţi permite pe pământ va fi în conformitate cu planul divin al cerului.6

Nu vă mai temeţi, ci credeţi. Orice este cu putinţă aceluia care crede.7

RĂBDARE, MILĂ ŞI IERTARE

Cui i se iartă puţin, iubeşte puţin.1

Un anumit om studia sumele pe care le-a împrumutat la doi cunoscuţi de-ai săi. Unul îi datora cinci sute de bani de aur, iar celălalt îi datora cincizeci. Ştiind că nici unul dintre ei nu îşi putea permite să-i înapoieze, cu bunătate i-a iertat pe amândoi de datoriile lor. Care dintre aceşti doi oameni credeţi că a fost mai recunoscător?2

În mod asemănător, a venit vremea ca un împărat să-şi revizuiască situaţia financiară şi capitalul. Între timp, i-a fost adus în faţă un slujitor care îi datora incredibila sumă de zece mii de bani de aur!

De vreme ce era imposibil ca slujitorul să-i poată înapoia vreodată datoria aceasta, împăratul a consultat legea: ea prevedea ca datornicul, împreună cu familia lui să fie vânduţi în sclavie, iar casa şi posesiunile lor să fie scoase la licitaţie publică.

Foarte tulburat, slujitorul a căzut în genunchi înaintea împăratului şi l-a implorat: „Domnul meu şi Împăratul meu, te rog să ai răbdare cu mine, şi îţi voi plăti totul.”

Împăratul a fost atât de înduioşat şi a iertat datoria, lăsându-l pe slujitor să plece liber.

În drum spre casă, acesta şi-a întâlnit un prieten care îi datora doar câţiva bănuţi. În loc să fie milos cu el, l-a prins de guler şi i-a strigat: „Înapoiază-mi banii pe care i-ai împrumutat de la mine.”

Prietenul său a căzut la picioarele lui şi l-a rugat: „Te rog, fii răbdător cu mine, şi îţi voi înapoia până şi ultimul bănuţ.”

Dar slujitorul nu l-a ascultat, şi a pus omul în închisoare, până datoria era plătită, conform legii.

Dar unul din slujitorii împăratului a văzut cele întâmplate şi le-a raportat la palat.

Împăratul a trimis după slujitorul respectiv şi i-a spus: „Slujitor corupt! Te-am iertat de datoria aceea pe care n-o puteai plăti vreodată, pentru că m-ai rugat. N-ai fi putut să arăţi milă prietenului care îţi datora o sumă atât de neînsemnată?”

Spunând acestea, împăratul a trimis servitorul gărzilor sale din temniţă şi le-a poruncit să-l ţină închis până toate datoriile sale vor fi plătite.

Tot astfel vă va judeca Tatăl meu din ceruri, dacă refuzaţi să-i iertaţi pe fraţii şi pe surorile voastre din adâncul inimii.3

Să nu fiţi disponibili să iertaţi doar de şapte ori , ci de şaptezeci de ori câte şapte. Faceţi pace, chiar şi cu vrăşmaşii voştri. Frământările constante vă vor duce numai la necazuri: procese, curţi judecătoreşti şi poate închisoare, fără altă modalitate de scăpare decât executarea pedepsei.4

Vă amintiţi vorba: ochi pentru ochi, şi dinte pentru dinte? Eu vă spun contrariul. Dacă cineva te pălmuieşte peste obrazul drept, oferă-i-l şi pe stângul; dacă cineva îţi ia haina, oferă-i şi cămaşa. Dacă cineva te sileşte să mergi cu el un kilometru, fii binevoitor şi mergi doi. Dă cu mână largă celui care îţi cere, şi niciodată nu întoarce o ureche surdă celui care vine la tine în nevoie.5

Când stai în locul de închinare rugându-te, fă asta cu o inimă plină de iertare, după cum şi Tatăl din ceruri îţi oferă iertare. Şi dacă vrei sa aduci o jertfă în locul de închinare, chiar şi dacă doar iţi aminteşti de o neînţelegere nerezolvată dintre tine şi un altul, lasă-ţi darul la altar. Mergi mai întâi şi împacă-te cu acea persoană, şi apoi întoarce-te şi oferă-ţi darul. Dacă un frate îţi greşeşte, mergi şi discută cu el în particular. Dacă te ascultă, ai câştigat un prieten.6

Găseşte iertare pentru greşelile pe care ţi le-au adus alţii, şi viaţa ta va fi inundată de milă şi har.7

DESPRE O VIAŢĂ RODITOARE

Îi veţi cunoaşte per oameni după roada care creşte în vieţile lor.1

Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde capacitatea de a purifica, de a aroma şi de a conserva, cum mai poate ea să fie sare? Atunci nu mai este bună la nimic, decât pentru a fi aruncată şi strivită sub picioare.

Culegeţi oare strugurii din tufe, ori smochine din mărăcini? Un copac sănătos nu poate produce fructe nesănătoase. Tot astfel, orice pom bun produce roade bune, şi orice copac bolnav produce fructe bolnave. Orice pom care nu este bun este tăiat şi folosit ca lemn pentru foc.

După roadele din vieţile oamenilor veţi cunoaşte felul de viaţă pe care au ales să-l trăiască.2

Odată un om a plantat un smochin în via lui. Timp de trei ani a aşteptat ca el să aducă roadă, dar nu a fost aşa. În cele din urmă, a spus grădinarului: „Trei ani am venit, aşteptând în fiecare an să găsesc roadă în acest smochin, şi totuşi este uscat. De ce să mai ocupe locul degeaba în grădina mea? Taie-l.”

Dar grădinarul i-a răspuns: „Mai lasă-l încă un an, ca să mai am şansa de a-l săpa şi de a-l hrăni mai mult. Poate atunci va aduce roadă; şi dacă nu, atunci o să faci bine tăindu-l.”3

Când vieţile voastre aduc roadă, Tatăl meu este glorificat, iar voi sunteţi ucenicii mei adevăraţi. Pentru că o persoană bună face bine datorită binelui care este altoit înăuntru; în vreme ce o persoană rea, datorită răului din interior, produce o viaţă cu lacune şi fără roadă.4

Un fermier a ieşit pe câmp să semene. Şi când semăna, câteva seminţe au căzut pe marginea drumului şi au venit păsările şi le-au mâncat. Alte seminţe au căzut pe un pământ stâncos, unde nu era mult sol. Au încolţit repede în solul puţin, dar lipsindu-le rădăcinile, au fost uscate de soare şi luate de vânt. Câteva dintre seminţe au căzut în tufe de spini; şi spinii au crescut şi le-au înăbuşit.

Dar câteva dintre seminţe au căzut în pământ bun, şi acestea au recompensat pierderea celorlalte seminţe, aducând o recoltă bună; unele s-au înmulţit de o sută de ori, altele de şaizeci, iar altele de treizeci de ori.

Când cineva aude cuvântul împărăţiei şi nu îl înţelege, vine duşmanul şi fură seminţele care au fost plantate în inimă. Aceasta este ca sămânţa care a căzut lângă drum.

Sămânţa împrăştiată pe pământul stâncos îi reprezintă pe aceia care aud cuvântul lui Dumnezeu şi îl acceptă imediat, dar, fără rădăcini ale convingerii interioare, experienţa lor durează numai o vreme, şi când vin necazuri şi persecuţii ca urmare a deciziei lor de a urma adevărul, se descurajează şi cad.

Sămânţa care a fost semănată în tufele cu spini îi reprezintă pe aceia care aud cuvântul, dar permit grijilor acestei lumi şi bogăţiilor înşelătoare să îi copleşească. Cuvântul este sufocat şi vieţile lor devin neroditoare.

Sămânţa care a căzut pe pământ bun îi reprezintă pe aceia care aud cuvântul şi îi înţeleg mesajul. Vieţile lor vor aduce astfel un seceriş bogat: de o sută, şaizeci sau de treizeci de ori binele care a fost plantat.5

SĂNĂTATE ŞI VINDECARE PENTRU TRUP ŞI SUFLET

Cei care sunt sănătoşi nu au nevoie de doctor, dar cei bolnavi au nevoie de doctor.1

Ar trebui să înţelegeţi aceasta: eu doresc milă, nu sacrificii. Pentru că nu am venit să chem pe cei drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă. N-ar trebui ca cel bolnav în trup, pe care l-a legat diavolul, să fie eliberat?2

Este mai uşor să spui „Păcatele îţi sunt iertate” sau „Ridică-te şi fii vindecat” ?

Şi pentru ca voi să ştiţi fără urmă de îndoială că Fiul Omului are putere pe pământ ca să ierte păcatele, spun eu celui bolnav: „Ridică-te! Bucură-te; păcatele tale sunt iertate. Du-te şi ţi se va face aşa cum ai crezut. Credinţa ta te-a făcut bine!”3

Care păstor, dacă are o sută de oi şi pierde una, n-ar lăsa pe cele nouăzeci şi nouă în siguranţă în staul şi n-ar merge în căutarea celei pierdute? Când oaia pierdută este găsită, n-ar pune-o el pe umeri, cu inima plină de bucurie? În drum spre casă îşi va chema prietenii şi vecinii zicând: „Bucuraţi-vă împreună cu mine; mi-am găsit oaia pierdută.”

Vă spun acest adevăr: este mai multă bucurie în ceruri pentru un păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de persoane care nu au nevoie de pocăinţă.4

Care dintre voi, dacă ar avea zece lingouri de argint şi ar pierde unul, nu aprinde o lumină şi mătură casa şi îl caută cu grijă până îl găseşte?

Când l-aţi găsit, vă chemaţi prietenii şi vecinii laolaltă spunând: bucuraţi-vă cu mine, pentru că am găsit ceea ce era pierdut.

Tot astfel, vă spun, că este bucurie în prezenţa îngerilor lui Dumnezeu chiar pentru un păcătos care se pocăieşte.5

 

 
 


 

 
Send a friend an email telling them about The Words Site:

Friend's Name:   Friend's Email:   Your Name:  

Home | About Us |

THE WORDS IS COPYRIGHT-FREE. Permission to duplicate The Words applies to all audio
narrations and/or video on this site. Site Design Copyright ©2003 The Words, all rights reserved.
Site design by Prime Web Design