CHEMAREA LA O VIAŢĂ NOUĂ

CHEMAREA

Nu voi m-aţi ales pe mine. Eu v-am ales, şi v-am trimis să mergeţi şi să aduceţi roadă bună în vieţile voastre, roadă care să rămînă.1

Un om avea doi fii. El a spus celui mai mare: „Fiule, mergi şi lucrează astăzi în via mea.”

„Nu voi merge,” a răspuns fiul; dar mai târziu, şi-a schimbat inima şi a mers la câmp să lucreze.

Apoi, tatăl a spus fiului mai tânăr: „Mergi şi tu la câmp.”

Îndată acesta i-a răspuns: „Voi face aşa.” Dar, el a rămas acasă şi a ignorat porunca tatălui său.

Care dintre cei doi fii au împlinit porunca tatălui lor?

De ce mă numiţi bun, dacă nu credeţi că eu sunt Dumnezeu? Cunoaşteţi poruncile: Să nu comiţi adulter; Să nu ucizi; Să nu furi; Să nu depui mărturie falsă; Cinsteşte pe tatăl şi pe mama ta; Faceţi astfel şi veţi avea comori în cer. Totuşi, veţi eşua dacă mă veţi onora numai cu vorbele voastre şi nu veţi folosi totul – averile, posesiunile şi vieţile voastre – pentru a-i ajuta pe cei în nevoie.2

Dacă vreţi să mă urmaţi, mai întâi trebuie să lăsaţi la o parte dorinţele şi modul vostru de viaţă egoist. Faceţi acest sacrificiu şi urmaţi-mă. Pentru că cei care doresc să aibă viaţa veşnică, trebuie să-şi pună mai întâi deoparte modul lor vechi de viaţă. Toţi care fac asta pentru mine vor descoperi o viaţă nouă – atât aici, pe pământ, cât şi în ceruri.3

Odată, era un împărat care a organizat nunta fiului său, prinţul. Când totul a fost gata, a trimis servitorii în provincie, ca să-i adune pe cei care erau invitaţi la nuntă, dar oaspeţii au refuzat să vină.

Aşa că împăratul a trimis din nou servitorii, spunând: „Spuneţi celor invitaţi la nuntă că am pregătit o masă mare. Boii mei şi cei mai buni viţei au fost tăiaţi şi totul este gata. Veniţi la nuntă.”

Dar invitaţii au neglijat şi această chemare şi s-au întors la munca lor, unii la fermele lor, alţii la afacerile lor în oraş. Cei care au mai rămas au pus mâna pe servitorii împăratului şi i-au bătut până i-au omorât.

Când a auzit împăratul de cele întâmplate, s-a înfuriat. A trimis soldaţii palatului. Aceştia au prins pe ucigaşi, i-au executat şi le-au ars casele până în temelii.

Apoi a spus slujitorilor lui: „Nunta este gata, dar cei care erau invitaţi nu au fost vrednici să participe. Mergeţi aşadar la cei pe care i-aţi întâlnit la colţurile străzii şi pe drumul din afara oraşului şi invitaţi-i la sărbătorirea nunţii.”

Astfel, servitorii împăratului au mers la colţurile străzilor din oraş, şi apoi de-a lungul şoselelor principale, şi au invitat pe toţi pe care i-au întâlnit, atât pe cei buni, cât şi pe cei răi, iar sala de nuntă a fost umplută de oaspeţii aceştia.

În seara aceea, a venit împăratul să-şi vadă oaspeţii. A fost şocat să vadă pe unul la masă, fără haina de nuntă care e fost dată tuturor. El l-a întrebat: „Cum se face că ai venit la sărbătoare fără haina de nuntă?” Dar omul nu a putut da un răspuns.

Apoi împăratul a zis slujitorilor lui: „Legaţi-l pe acest om şi duceţi-l de aici.”

Vreau să mai spun: mulţi sunt chemaţi – în împărăţie – dar puţini sunt aleşi. A sosit vremea. Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. V-am chemat din căile lumeşti de vieţuire. Pocăiţi-vă, îmbrăcaţi-vă cu haina mântuirii şi credeţi vestea aceasta bună.4

Nimeni nu poate veni la mine dacă Tatăl, care m-a trimis, nu-l atrage; iar eu voi învia pe acela în ziua de pe urmă. Pe fiecare dintre voi pe care mi i-a dat Tatăl vor veni la mine, şi pe oricine va veni la mine, nu-l voi refuza niciodată.5

Credeţi pentru că v-am spus lucrurile acestea? Cu adevărat veţi vedea chiar şi lucruri mai mari decât acestea.6

Intraţi aşadar pe poarta cea îngustă, pentru că lată este calea şi larg este drumul care duce la distrugere, şi mulţi merg pe acest drum. Dar îngustă este poarta şi calea care duce la viaţă, şi sunt puţini aceia care o găsesc. Faceţi orice efort pentru a merge prin poarta care duce la viaţă. Într-o zi, mulţi vor vrea să-şi schimbe calea pentru cea bună, şi va fi prea tîrziu.7

DESPRE A FI NĂSCUT A DOUA OARĂ

Nu vă miraţi că vă spun că trebuie să vă naşteţi din nou.1

În adevăr vă spun asta: până nu sunteţi născuţi din nou, nu puteţi vedea împărăţia lui Dumnezeu. Dacă nu vă naşteţi din apă şi din Duhul Sfânt nu puteţi intra în împărăţia lui Dumnezeu.2

Ceea ce este născut din carne este carne, şi ceea ce este născut din Duh este duh. Vântul bate încotro vrea el, şi noi îi auzim sunetul; dar nu putem spune de unde vine şi unde va merge. Aşa este şi cu oricine este născut din Duh.3

Vă dau aceste exemple: Nimeni nu coase un petic nou la o haină veche, pentru că materialul nou îl va deşira pe cel vechi, şi ruptura va fi mai mare. Nici nu puneţi vin nou în butoaie vechi. Butoaiele vechi se pot sparge iar vinul nou va curge afară şi investiţia va fi pierdută. Dar puneţi vinul nou în butoaie noi, şi amândouă sunt bine conservate.4

Cum se face că, cu aşa multă cunoştinţă, totuşi nu sunteţi familiarizaţi cu adevărurile elementare? Dacă v-am spus asemenea lucruri folosind exemple cotidiene, cum veţi înţelege dacă v-aş spune lucruri cereşti?5

Dumnezeu n-a trimis pe Fiul său în lume să condamne lumea; ci ca lumea să fie salvată prin el. Oricine crede în el nu este judecat; dar oricine nu crede, este deja condamnat, pentru că nu a crezut în numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.6

Eu sunt învierea şi viaţa. Oricine crede în mine, chiar dacă o să moară pe pământul acesta, va trăi din nou. I se va da viaţă veşnică şi nu va pieri! V-am spus de multe ori: dacă credeţi veţi vedea gloria lui Dumnezeu.7

Lucrarea mea este să împlinesc scopul aceluia care m-a trimis şi să împlinesc lucrarea lui; şi aceasta este voia lui Dumnezeu: ca voi să ajungeţi la credinţa adevărată în Mesia, pe care l-a trimis Tatăl.8

Ascultaţi istorisirea aceasta: un om avea doi fii. Într-o zi, cel tânăr a spus tatălui său: „Tată, dă-mi partea mea de moştenire.” Aşa că tatăl i-a dat partea.

Nu după multă vreme, acest fiu şi-a adunat posesiunile şi a călătorit într-o ţară îndepărtată. Acolo şi-a irosit averea într-o viaţă fără griji. Când şi-a cheltuit şi ultimul bănuţ, o foamete teribilă a venit peste ţară. El era dezolat şi fără prieteni.

În final a găsit de lucru, ca păzitor la porci. În disperarea lui, aproape a ajuns să mănânce cojile pe care le dădea porcilor; când, venindu-şi în fire, s-a gândit: „servitorii tatălui meu au pâine mai multă decât au nevoie să mănânce, în timp ce eu aproape am ajuns să mănânc hrana porcilor pentru a nu pieri! Mă voi întoarce la tatăl meu şi-i voi spune: ‚tată, am păcătuit împotriva ta şi a cerului. Nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău, dar dă-mi voie cel puţin să fiu unul dintre servitorii tăi.”

Cu planul acesta în minte, s-a ridicat şi a început lunga călătorie înapoi la tatăl său.

Când era încă la mare depărtare, tatăl lui l-a văzut, şi făcîndu-i-se milă de el, a alergat să-l întâlnească şi l-a îmbrăţişat cu blândeţe.

Fiul a început: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi a ta, şi nu mai sunt vrednic sa fiu numit fiul tău.”

Dar tatăl nu l-a lăsat să-şi termine mărturisirea. S-a întors la servitorii săi şi a spus: „Aduceţi cele mai bune haine ale mele şi îmbrăcaţi-l pe fiul meu. Puneţi-i inelul meu cu pecete pe deget şi cei mai buni pantofi în picioare. Aduceţi viţeii noştri cei mai graşi şi ucideţi-i, şi haideţi să mâncăm şi să ne bucurăm. Pentru că acest fiu al meu era mort şi este viu din nou; a fost pierdut şi acum este găsit.” Peste câteva ore a început o petrecere mare.

Spre seară, fratele mai mare s-a întors de la munca în câmp; pe când se apropia de casă a auzit muzica şi dansul. A chemat pe unul dintre servitori şi a întrebat: „Ce înseamnă serbarea asta?”

Servitorul a răspuns: „Fratele tău a venit acasă şi tatăl tău a ucis cel mai gras viţel pentru că s-a întors viu şi nevătămat.”

La acestea, fratele s-a înfuriat şi a refuzat să participe la banchet, astfel că tatăl a ieşit afară şi l-a rugat să intre.

Dar el i-a răspuns: „În toţi aceşti ani te-am servit, şi niciodată n-am încălcat vreuna din poruncile tale; şi totuşi niciodată nu ai dat vreo petrecere pentru mine şi prietenii mei. Acum se întoarce fratele meu rătăcitor, care fără îndoială şi-a irosit moştenirea cu prostituatele şi ai sacrificat viţelul îngrăşat pentru a sărbători.”

Tatăl a spus: „Fiule, tu ai fost întotdeauna cu mine şi ştii că tot ce am este al tău. Este drept să sărbătorim şi să fim mulţumitori; pentru că fratele tău a fost mort şi este viu din nou, a fost pierdut, dar acum este găsit.”9

Dacă  nu vă faceţi asemenea unui copilaş, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. Fiul Omului a venit să-i mântuiască pe aceia care sunt pierduţi: pentru că voia Tatălui vostru care este în ceruri este ca până şi ultimul dintre voi să nu piară.10

Căci Dumnezeu a iubit atât de mult lumea, încât a dat pe singurul său Fiu, ca oricine crede în el să nu moară, ci să aibă viaţă veşnică. Credeţi aceasta?11

UCENICI ŞI SLUJITORI

Nu puteţi permite ca doi stăpâni să vă conducă vieţile. Fie veţi urî pe unul şi veţi iubi pe celălalt,  fie vă veţi ataşa de unul şi-l veţi dispreţui pe celălalt. Nu puteţi să-l slujiţi pe Dumnezeu şi să rămâneţi sclavi ai dumnezeilor lumii acesteia.1

Care dintre voi plănuieşte construirea unui turn fără ca înainte să chibzuiască şi să estimeze costurile, asigurându-se că are destui bani de cheltuială? Altfel, va pune temelia şi apoi va abandona proiectul. Cei care ar vedea acest lucru vor râde şi vor zice: „A început să construiască, dar acum s-a împotmolit.”

Un împărat care vrea să pornească la război trebuie mai întâi să se sfătuiască cu liderii săi militari şi să stabilească dacă armata sa de zece mii de soldaţi este capabilă s-o înfrângă pe aceea de treizeci de mii a duşmanului. Dacă sfătuitorii săi nu întrevăd şansa victoriei, el va fi nevoit să-şi trimită ambasadorii să întâlnească duşmanul şi să negocieze pacea, înainte de începerea bătăliei.

Şi voi trebuie să vă examinaţi ceea ce consideraţi că vă aparţine: familia, banii, posesiunile pământeşti. Dacă nu voiţi să calculaţi costurile şi apoi să renunţaţi chiar şi la aceste lucruri, nu mă puteţi urma cu adevărat.2

Daţi-mi voie să vă reamintesc: unei persoane care perseverează în lucrurile mici i se va acorda încredere în mai multe; şi persoanei care nu este cinstită nici măcar în lucrurile mici va fi la fel şi în cele mari. Dacă nu se poate avea încredere în voi în ceea ce priveşte bogăţiile pământeşti, cum să fiţi de încredere în bogăţiile cereşti? Şi dacă n-aţi fost credincioşi cu ceea ce aparţine altora, cine vă va oferi oare vouă bogăţii?3

Vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor: fiţi aşadar înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii.4

Aţi văzut cum împăraţii şi stăpânitorii lumii acesteia îşi exercită autoritatea şi domnesc peste cei mai săraci care sunt mai jos de ei. Nu este tot aşa cu cei care aparţin împărăţiei lui Dumnezeu. Oricine va fi mare în mijlocul vostru, trebuie ca mai întâi să vă fie slujitor al tuturor. Şi eu, Mesia, nu am venit să fiu servit, ci ca să-mi dau viaţa pentru mulţi. Dacă ştiţi aceste lucruri, sunteţi fericiţi dacă le faceţi.5

Mergeţi mai departe în lumina cuvântului meu: astfel îmi sunteţi cu adevărat ucenici.

Nu fiţi asemenea celor ipocriţi şi pioşi, inventând legi şi reguli. Ei slăvesc legile lor şi totuşi nu urmează nici una din ele. Ei pun poverile legalismului pe umerii celor care-i urmează, în timp ce lor nici nu le pasă de ele. Ei parcurg distanţe mari doar pentru a fi văzuţi, poartă haine extravagante şi se poartă ceremonios; le place să se aşeze în capul meselor şi în rândurile din faţă. Lor le place să fie stimaţi şi numiţi oameni învăţaţi. Dar voi n-ar trebui să fiţi chemaţi învăţători sau oameni cu stimă; pentru că este un singur învăţător şi voi sunteţi cu toţii fraţii şi surorile lui.

Evitaţi să-i numiţi pe oameni părinţii voştri spirituali; pentru că aveţi un singur Tată în cer. Şi nici nu permiteţi nimănui să vă numească învăţători sau învăţaţi; pentru că este un singur învăţător, Cristos. Acela care este cel mai mare între voi trebuie mai întâi să fie servitorul vostru; şi toţi cei care se umilesc vor fi înălţaţi.6

Când Mesia se va întoarce în gloria sa, împreună cu toţi îngerii, el va şedea pe tronul gloriei sale cereşti. Toate naţiunile vor fi adunate înaintea lui; şi el va separa pe oameni unii de alţii, cum desparte un păstor oile de capre. Oile vor sta la dreapta sa, iar caprele la stânga.

Apoi Împăratul va spune celor de la dreapta sa: „Veniţi, binecuvântaţi de Tatăl meu; intraţi în moştenirea împărăţiei, pregătită pentru voi de la întemeierea lumii. Pentru că am fost flămând şi mi-aţi dat de mâncare. Mi-a fost sete, şi mi-aţi adus apă rece să beau. Am fost un străin, şi voi m-aţi invitat înăuntru. N-am avut haine, şi m-aţi îmbrăcat. Am fost bolnav, şi m-aţi îngrijit. Am fost în închisoare şi voi m-aţi vizitat.”

Apoi, cei drepţi se vor mira şi vor răspunde: „Doamne, când te-am văzut flămând şi te-am hrănit; sau însetat, şi ţi-am dat de băut? Când te-am văzut noi străin şi ţi-am dat adăpost; sau în nevoie de haine, şi te-am îmbrăcat? Te-am văzut vreodată bolnav şi te-am îngrijit; sau în închisoare şi te-am vizitat?”

Împăratul le va răspunde: „Adevărat vă spun, că ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri celui mai neînsemnat dintre fraţii mei, aţi făcut asta şi pentru mine.”

Dar celor de la stânga sa, Împăratul le va spune: „Depărtaţi-vă de la mine! Pentru că am fost flămând şi nu mi-aţi dat de mâncare;  mi-a fost sete, şi nu mi-aţi oferit nimic să beau. Am fost un străin, şi voi mi-aţi întors spatele. Am fost gol, şi nu m-aţi îmbrăcat. Am fost bolnav, şi  nu m-aţi îngrijit. Am fost în închisoare şi voi nu m-aţi vizitat.”

Ei îi vor răspunde: „Doamne, când te-am văzut noi flămând, însetat, sau străin, sau bolnav, sau străin, sau în închisoare şi nu te-am mângâiat?”

Împăratul le va răspunde: „Adevărat vă spun, ori de câte ori nu aţi făcut aceste lucruri celui mai neînsemnat dintre fraţii mei, mie nu mi le-aţi făcut.”

Aceştia vor fi trimişi în întunericul veşnic, dar cei drepţi vor fi conduşi în locul păcii.7

Voi mă numiţi învăţător şi Domn, şi aveţi dreptate, pentru că sunt. Atunci, dacă în calitate de Domn şi învăţător al vostru, vreau să fiu cel mai de jos servitor al vostru, şi voi ar trebui să doriţi să vă slujiţi unul altuia. Eu v-am dat un exemplu; faceţi cum am făcut şi eu pentru voi.8

MAREA CHEMARE

Lăsaţi-i pe cei care sunt morţi spiritual să-şi vadă de grijile lor; dar voi mergeţi şi proclamaţi venirea împărăţiei lui Dumnezeu lumii care aşteaptă.1

Înaintea voastră stă un seceriş mare; dar, din nefericire, lucrătorii sunt puţini. Rugaţi-vă Domnului secerişului ca să trimită mai mulţi lucrători să-i strângă recolta. Nici unul care pune mâna pe plug şi apoi se uită înapoi nu este potrivit pentru împărăţia lui Dumnezeu.2

Voi care credeţi în mine, veţi face aceleaşi lucruri pe care le fac eu, şi chiar mai mari; pentru ca eu trebuie să mă întorc la Tatăl meu în ceruri. Dacă vreţi să mă slujiţi, urmaţi-mă; şi acolo unde sunt eu, acolo şi voi, servitorii mei, veţi fi, şi veţi fi onoraţi de Tatăl meu.3

Mergeţi, anunţaţi: „Împărăţia cerurilor a venit la voi.”

Vindecaţi pe bolnavi, da-ţi leproşilor sănătate; înviaţi morţii; scoateţi afară demonii! Amintiţi-vă ce v-am spus: „În dar aţi primit această nouă viaţă. Daţi şi voi în dar!”4

Dacă nu sunteţi pentru mine, sunteţi contra mea; şi cei care nu se adună cu mine se risipesc.5

Ori de câte ori sunteţi invitaţi într-o casă duceţi o binecuvântare şi spuneţi: „Pacea să fie în casa aceasta.” Dacă cei din casă sunt pentru pace, binecuvântarea va fi acceptată, şi ei se vor bucura de ea. Dacă nu, beneficiile binecuvântării se vor întoarce la voi.

Nu ezitaţi să fiţi ospitalieri şi nu fiţi fără un ţel. Bucuraţi-vă de orice fel de mâncare sau băutură care vă este oferit, pentru că acela care munceşte este vrednic de plata sa.6

Aceia care primesc persoana pe care o trimit eu cu mesajul acesta, de asemenea mă primesc şi pe mine, şi cei care mă primesc pe mine, îl primesc şi pe Tatăl care m-a trimis.7

Fiţi atenţi: sunt câţiva care ar dori să reducă la tăcere vocile voastre; care vă vor duce în faţa tribunalului, şi se vor judeca cu voi pe nedrept, căutând întemniţarea voastră. Datorită mesajului meu, veţi fi chemaţi să depuneţi mărturie în faţa celor care nu cred: conducători, guvernatori şi împăraţi.

Dacă sunteţi acuzaţi şi aduşi la judecată, nu vă temeţi că vă vor lipsi cuvintele. Vă vor fi date pe loc. Nu e nevoie să vă bazaţi doar pe cuvintele voastre, pentru că Duhul Tatălui vostru va vorbi prin voi. Amintiţi-vă că în împărăţiile pământeşti nici un servitor nu este mai mare decât stăpânul său. Dacă m-au persecutat pe mine, vă vor persecuta şi pe voi, pedepsindu-vă pentru cauza mea, dându-şi seama cine este acela care m-a trimis în lume. Dar dacă ei vor accepta şi vor urma mesajul meu, la fel îl vor accepta şi îl vor urma şi pe al vostru.8

Dacă eu n-aş fi venit cu mesajul adevărului, locuitorii pământului n-ar fi conştienţi de eşecurile lor şi de comportamentul lor păcătos. Acum ei sunt incapabili să se mai ascundă în spatele ignoranţei adevărului. Dacă n-aş fi făcut atâtea minuni în mijlocul lor, ei nu şi-ar fi dat seama de faptul că sunt limitaţi. Dar acum, cei care au respins adevărul au văzut minunile, şi mă urăsc, pe mine şi pe Tatăl meu. Acestea se vor întâmpla, ca să se împlinească profeţia: „M-au urât fără vreun motiv.”9

Acesta este focul pe care am venit să-l aduc pe pământ. Cât îmi doresc să-l văd arzând! V-aţi imaginat că am venit să aduc linişte şi calm pe pământ? Nu, vă spun că am venit să aduc dezbinare: căci de acum, într-o casă de cinci persoane, vor fi dezbinaţi doi împotriva a trei şi trei împotriva a doi în ceea ce priveşte crezul lor.10

Când vă confruntaţi cu ura din partea lumii, amintiţi-vă cum m-au urât pe mine. Şi când vă persecută într-un loc, mutaţi-vă în altul. Şi nu veţi fi ajuns în toate oraşele lumii înainte ca Mesia să se reîntoarcă. Dacă un oraş refuză să vă accepte, sau să asculte mesajul vostru, scuturaţi de pe picioarele voastre praful din oraşul acela şi părăsiţi-l. Credeţi-mă, în ziua judecăţii, va fi mai bine pentru Sodoma şi Gomora decât pentru oraşul acela.11

Dacă aţi urma felul de viaţă al lumii, lumea v-ar iubi. Dar pentru că urmaţi felul de viaţă al împărăţiei, lumea vă dispreţuieşte şi vă urăşte.12

Oricine aude cuvântul pe care îl vorbiţi voi, mă aude pe mine; şi aceia care vă dispreţuiesc pe voi, datorită cuvintelor voastre adevărate, mă dispreţuiesc pe mine. Şi respingându-mă pe mine, ei îl resping şi pe Tatăl care m-a trimis. Suportaţi criticismul scepticilor şi al acelora care se îndoiesc, de dragul numelui meu. Staţi pe poziţii; făcând aşa, veţi fi mîntuiţi.13

Aceste cuvinte vi le-am spus ca în mine şi în cuvintele mele să găsiţi pace. În lume veţi avea dureri şi necazuri; dar fiţi fericiţi, pentru că eu am biruit lumea.14

RUGĂCIUNEA LUI ISUS PENTRU UCENICII SĂI

Tată, a sosit ceasul. Glorifică pe Fiul tău, astfel ca el să-ţi aducă glorie ţie; pentru că i-ai dat autoritate peste orice bărbat sau femeie de pe pământ, ca el să poată da viaţă veşnică celor pe care i-i-ai dat tu.1

Şi aceasta este viaţa veşnică: ca ei să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Cristos pe care l-ai trimis tu. Eu te-am glorificat pe pământul acesta împlinind lucrarea pe care mi-ai dat-o să-o fac. Acum, Tată, arată-mi gloria ta în timp ce stau în prezenţa ta, gloria pe care am avut-o încă dinainte de a fi lumea. Eu te-am descoperit pe tine tuturor celor pe care mi-i-ai dat din lume. Ei au fost ai tăi, şi mi-i-ai dat mie, şi ei au acceptat cuvintele tale veşnice. Acum ei ştiu că tot ce mi-ai dat vine de la tine. Le-am dăruit lor, cu credincioşie, cuvintele pe care mi le-ai dat tu; ei le-au crezut şi cred în inimile lor că eu vin de la Dumnezeu, trimis de tine pentru ei.

Nu mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care mi-i-ai dat mie; ei sunt cu adevărat ai tăi. Toţi aceştia care au crezut în mine sunt ai tăi; şi ei mă cinstesc. Mă întorc la tine în cer; dar cei care cred în mine rămân aici. Tată, păstrează-i prin puterea numelui Tău; ca ei toţi să fie una, după cum noi suntem una.

Cât timp am fost cu ei în lume, i-am păzit cu puterea pe care mi-ai dat-o mie; i-am protejat, şi nici unul nu să-a pierdut, în afară de fiul pierzării, pentru ca scriptura să se împlinească. Acum eu vin la tine; dar îţi cer aceste lucruri cât timp mai sunt în lume, pentru ca ei să poată experimenta şi să le fie descoperit ceea ce este al lor.

Le-am dat cuvântul tău, şi lumea i-a urât, pentru că ei nu mai sunt copii ai acestei lumi moarte şi întunecate, aşa cum nici eu nu sunt. Nu-ţi cer să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău; pentru că nu mai sunt copii ai întunericului, după cum nici eu nu sunt. Sfinţeşte-i prin adevărul tău; căci cuvântul tău este adevărul.

Aşa cum m-ai trimis pe mine în lume, îi trimit şi pe ei în lume. Şi de dragul lor mă jertfesc eu, ca ei să fie sfinţiţi şi să crească în adevăr. Nu mă rog doar pentru aceştia, ci şi pentru viitorii credincioşi, care vor crede în mine datorită mărturiei pe care o vor duce ei. Fă-i pe toţi o inimă şi un gând, aşa cum şi eu sunt una cu tine: după cum tu eşti în mine şi eu în tine, ei vor fi în noi; şi lumea va şti că tu m-ai trimis.

Le-am dat slava pe care mi-ai dat-o tu, ca ei să fie una, după cum şi noi suntem una: eu în ei, şi tu în mine, fiind desăvârşiţi în unul singur, ca prin aceasta lumea să înţeleagă pe deplin că tu m-ai trimis, şi că eu i-am iubit cum m-ai iubit tu pe mine. Fie ca şi ei să fie într-o zi acolo unde sunt eu, părtaşi slavei mele, pe care mi-ai dat-o cu dragoste încă de la întemeierea lumii.

Tată al bunătăţii şi adevărului, lumea nu te cunoaşte; dar eu te cunosc, şi aceştia care cred în mine ştiu acum că tu eşti acela care m-a trimis. Li te-am descoperit lor, ca dragostea ce o ai pentru ei să rămână în inimile lor şi ca eu să locuiesc acolo de asemenea. Aşa să fie.2